Să-ți urăști propriile cântece e ca și cum ți-ai urî copiii. Dar, se mai întâmplă. În această trecere în revistă pe care o vei citi mai jos, îți oferim poveștile din spatele unora dintre cele mai importante piese din lumea rockului, și a autorilor lor care le-au detestat. Cel puțin la început.
Smells Like Teen Spirit, Stairway To Heavenși Sweet Child O’ Mine sunt nume emblematice în istoria rockului, vândute în milioane de copii și ascultate de miliarde de ori de-a lungul anilor. Au inspirat nenumărați muzicieni să ia în mâini o chitară, dar toate trei (și nu numai) au fost detestate de muzicienii care le-au înregistrat.
Motivele pentru care un artist își deplânge în mod public emblematica lucrare sunt complicate. Uneori, asta se întâmplă din cauză că piesa devine atât de uriașă încât trupa începe să atragă publicul nepotrivit pentru ea. Alteori, piesa devine atât de obsedantă încât interpretarea ei live în fiecare seară de concert pare a fi mai degrabă o obligație, decât o bucurie. Și evoluția trupei poate fi un motiv, pentru că aceasta nu se mai poate regăsi în versurile și riffurile acelea.
Așadar, iată 12 muzicieni importanți care și-au detestat în mod public hiturile pe care le fredonează o lume întreagă.
Nirvana, „Smells Like Teen Spirit”
Fără îndoială, unul dintre cele mai bune și mai populare imnuri rock din toate timpurile, Smells Like Teen Spirit a dispărut în cele din urmă din setlistul trupei Nirvana, după ce Kurt Cobain s- a plictisit de piesă. Popularitatea cântecului a ruinat „teen spirit”-ul liderului Nirvana, care credea că acesta este în antiteză cu scopurile lui Cobain ca autor de piese. „Mă împotmolesc în aceste „teen spirit.” La propriu, vreau să-mi iau chitara și să o arunc cât colo și să fug”, a spus Cobain la un moment dat.
Guns N’ Roses, „Sweet Child O’ Mine”
Slash în mod public obișnuia să spună că-și urăște partea din Sweet Child O’ Mine. „Ani de zile am urât-o”, admite el. „Dar a produs o asemenea reacție, încât într-un final a început să-mi placă”. Până în prezent, acest cântec rămâne singurul single nr.1 din SUA, din cariera trupei.
Led Zeppelin, „Stairway to Heaven”
Cu mult timp înainte de anii de conflict în instanță în ceea ce privește cântecul Led Zeppelin, lui Robert Plant nu prea îi plăcea piesa Stairway To Heaven. Mai exact, Plant credea că părțile instrumentale ale piesei erau niște ruperi, care parcă nu se mai potriveau cu versurile abstracte. „Aș face urticarie dacă ar trebui să cânt piesa asta la fiecare concert”, a spus el la un moment dat.
Metallica, „Escape”
Liderul trupei Metallica, James Hetfield, nu prea e încântat de versurile pe care le-a scris pentru piesa Escape. De pe albumul Ride the Lightning, Hetfield a evitat să vânte piesa zeci de ani până când trupa a cântat tot albumul la Orion Fest, pe care chitaristul l-a numit unul dintre cele mai rele coșmaruri ale sale.
The Who, „Pinball Wizard”
Știai că lui Pete Townshend nu-i place piesa Pinball Wizard? Considerată o piesă clasică a trupei The Who, aceasta a rămas o piesă de bază în concertele trupei, în ciuda faptului că Townshend a numit-o în mod public „îngrozitoare” și „cea mai neghioabă bucățică pe care am scris-o vreodată”.
Dio, „Rainbow in the Dark”
Rainbow In The Darkeste un cântec unic ca structură al lui Ronnie James Dio, cu o parte emblematică de clape și versuri care urcă. Totuși, Dio aproape că a distrus înregistrările masterizate ale clasicului cântec, crezând inițial că acesta este prea melodios. „Am urât cântecul ăla”, spunea Dio. „L-am detestat în contextul a ceea ce încercam să realizez cu albumul Holy Diver”.
Queen, „Don’t Stop Me Now”
Piesa Don’t Stop Me Now a trupei Queena fost considerată cea mai înălțătoare din istorie, dar chitaristului Brian May nu i-a plăcut la început. May credea că piesa celebra stilul de viață hedonist și riscant de atunci al lui Freddie Mercury, dar, în cele din urmă, chitaristul a revenit asupra piesei, descriind-o ca un cântec despre „bucuria neîngrădită”.
Evanescence, „My Immortal”
Amy Lee nu a fost mereu o fană a piesei My Immortal. Aproape că era să nici nu mai facă parte de pe albumul Fallen al trupei Evanescence. „Chiar m-am gândit foarte serios să nu-l punem pe album”, spunea Lee. „Versiunea pe care o aud în 99,9% din cazuri, sunt într-un magazin și începe, și este acest demo vechi pe care nu-l suport. Nici măcar nu e un pian adevărat și sunt eu care cânt târziu în noapte unde lucra tata, în locul unde aveau un studio și ne lăsa să cântăm acolo și să înregistrăm când eram în liceu.”
Radiohead, „Creep”
Vrei să mergi la un concert Radiohead ca să asculți Creep live? Mai bine returnezi sau vinzi biletul. Creep a fost cântată live până în 1998, până când liderul Thom Yorke a urlat la un concert în Montreal „La dracu, m-am săturat de piesa asta”, după ce un fan a țipat „Creep”.
Oasis, „Wonderwall”
Cui nu-i place Wonderwall? Ei bine, lui Liam Gallagher. „La dracu, m-am săturat de nenorocitul ăsta de cântec”, a spus la un moment dat liderul Oasis. „Ori de câte ori trebuie să-l cânt, îmi vine să vomit. Mergi în America, și e ceva de genul: Sunteți domnul Wonderwall? Îți vine să bați pe cineva”.
Heart, „All I Wanna Do is Make Love to You”
All I Wanna Do is Make Love to You este unul dintre cele mai importante cântece ale trupei Heart, dar Ann Wilson numește această piesă ca un punct inferior în cariera trupei. „E ca un fel de rezistență a tot ceea ce am vrut să scăpăm”, explică ea. „A fost multă presiunea asupra noastră pentru a face acest cântec”. Ea numește chiar și mesajul piesei ca fiind unul „hidos” în timpul unui interviu cu Dan Rather.
R.E.M., „Shiny Happy People”
„Dacă ar fi vreun cântec care să fie trimis în spațiu pentru a reprezenta R.E.M. de acum încolo, nu aș vrea să fie Shiny Happy People”, a declarat la un moment dat cântăreșul Michael Stipe. El a criticat lipsa de profunzime a cunoscutului cântec, spunând „este ușurel, scris pentru copii”. R.E.M. a refuzat chiar să includă această piesă pe albumul Greatest Hits din 2003.
