Povestea din spatele cântecului: Kashmir de la Led Zeppelin

„Mi-aș fi dorit să fim ținuți minte pentru Kashmir mai mult decât pentru Stairway To Heaven“, le-a declarat Robert Plant celor de la loudersound.com, la trei decenii de când piesa a fost lansată pentru prima dată ca ultima de pe partea a doua a dublului album al trupei, Physycal Graffiti. „E așa de curat; nimic exagerat. Perfect Zeppelin“.

Și cu siguranță este. Între toate momentele muzicale extraordinare ale trupei, între toate cele opt albume Led Zeppelin, Kashmir rămâne o emblemă. Poți așeza lângă ea alte două: Whole Lotta Love și Stairway To Heaven. Au trecut toate barierele muzicale și temnporale și au devenit recunoscute ca fiind clasice. Nimeni nu a bănuit la vremea respectivă că vor escalada asemenea înălțimi.

O călătorie muzicală metaforică, Kashmir a încapsulat mai multe stiluri, o abordare rock pe niveluri: parte rock, parte funk, parte „furtună de nisip“ africană.

Numită inițial Driving To Kashmir, piesa s-a născut odată ce Plant a fost inspirat să o scrie în toamna lui 1973 după un drum lung ce părea că nu se mai termină printe niște pământuri abandonate, prin sudul Marocului. Nimic, de fapt, de-a face cu Kashmir, în nordul Indiei.

Așa cum i-a explicat Plant lui Cameron Crowe, era vorba despre călătoria în sine și nu despre o anumită zonă geografică: „Era un drum lung și plictisitor care tăia deșertul. Nu era decât nisip. Parcă mergeam printr-un canal, și parcă nu se mai termina“. Ca urmare, Plant spune în primul vers: ‘Oh let the sun beat down upon my face, stars to fill my dreams.’

Linia melodică și ritmul au apărut într-o sesiune lungă de noapte cu Page și bateristul John Bonham într-un din vizitele obișnuite la Headley Grange, conacul din East Hampshire unde ei au înregistrat atât de multe piese la începutul anilor 1970.

„Nu eram decât eu și Bonzo“, spune Paige. „A început să bată la tobe, iar eu am început cu chitara, ceea ce a fost dublat în final de orchestră. A adus-o și mai mult la viață. Părea într-un fel amenințătoare, dar avea o calitate deosebită. Era plăcut să mergi inițial pe o stare de spirit pe care până la urmă o elimini“.

Piesa a fost abandonată pentru o perioadă când înregistrările au fost întrerupte odată cu plecarea basistului John Paul Jones, care a decis să părăsească trupa. Băieții au reînceput să lucreze la începutul anului 1974 cu Paul care a revenit. Acum se definitivează lucrul la Kashmir , cu Jones schițând ceea ce mai târziu vor deveni părțile orchestrale. Plant a fost uimit. Încântat de versurile sale, a admis că a rămas „înmărmurit“ și „aproape în lacrimi“ când a încercat să cânte ritmul neobișnuit al piesei Kashmir.

„Era o linie melodică incredibilă pentru a scrie pe ea, o provocare nemaipomenită pentru mine“, își amintește. „Întregul cântec…nu grandios, dar puternic: cerea un fel de epitet, niște versuri abstracte despre întreaga idee despre viața care este o aventură și o serie de momente iluminatoare“.

Nota finală a fost adăugarea unor părți cântate de diverse instrumente, cum ar fi cornul, înregistrate în mai la Olympic Studios, din Londra. Cîntecul finalizat a devenit o piesă rock epică și clasică, ca o panoramă asupra întregului sound Zeppelin.

A fost oare cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată banda? Robert Plant spune că da. Peste niște ani, Page a declarat: „Ei bine, a fost cu siguranță unul dintre cele mi bune“.

Măreția piesei s-a potrivit incredibil de bine ambițiilor lui Page, dorinței lui de a demonstra contrariul celor care n-au avut încredere în trupă încă de la începuturile ei. Physical Graffiti a fost un album în întregime despre ambiții ( include și cea mai lungă, dar și cea mai scurtă piesă pe care trupa le va înregistra vreodată), iar Kashmir a fost bijuteria coroanei. Cu Page hotărât să arate „o paleta mai mare“ pe care trupa o are la dispoziție față de rivali precum Rolling Stones.

Cântată pentru prima dată în turneul american al trupei din 1975, Kashmir a devenit noua piesă centrală, Jimmy se îmbrăcă în noul său costum special conceput, brodat cu dragoni, semilună, stele strălucitoare, maci roșii din sânge și emblema „ZoSo”.

La concertele din Earl Court, Plant a descris publicului piesa Kashmir ca un cântec despre revizitarea „locurilor din Maroc…și povestea timpului nostru atât de pierdut“. Doi ani mai târziu, în timpul ultimului turneu american, el a reflectat: „Cred că o să merg în Kashmir într-o zi, când o mare schimbare mă va lovi și va trebui să merg undeva departe și să mă gândesc la viitorul meu ca bărbat, mai degrabă decât ca un băiat care face pe grozavul“.

Acea „mare schimbare“, deși atunci încă nu știa, se apropia cu mare viteză.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.