Mick Jagger și Keith Richards, despre „Goats Head Soup”, viața în pandemie și retragere

The Rolling Stones a lansat azi ediția de lux, reeditată a albumului Goats Head Soup.

Mick Jagger a primit un apel recent de la casa de discuri cu niște vești: în timp ce lucra la reeditarea albumului The Rolling Stones din 1973, Goats Head Soup , echipa a descoperit niște piese nelansate. „Îmi amintesc că mi-am zis: o, nu! Piese nelansate, pentru mine mereu înseamnă foarte multă muncă. Este ceva de genul: Lucrurile care nu ți-au plăcut și pe care nu le-ai terminat.”, spune Jagger.

S-a răzgândit însă atunci când le-a ascultat. „De fapt, nu sunt rele deloc.”, spune el. În scurt timp, izolat în casa sa aflată undeva la țară în Europa, a scris noi versuri pentru All The Rage, o piesă pe care a început să o scrie cu 47 de ani în urmă. „Termini cântecele ca și cum le-ai fi înregistrat săptămâna trecută”, spune Jagger. „Unde-mi sunt maracas? Trebuie să fie pe aici pe undeva.”

Goats Head Soup s-a născut într-o perioadă de profundă incertitudine pentru The Stones. După turneul de succes pentru Exile on Main Street, s-au împărțit prin toată lumea. Câteva luni mai târziu, spre finalul anului 1972, s-au readunat în Kingston, Jamaica, pentru a lucra la ceva ce suna cu totul diferit față de ce făcuseră până atunci. Experimente zbârnâitoare (Can You Hear The Music?) , balade (Coming Down Again) și piese puternice rock, Dancing With Mr.D. Criticilor nu prea le-au plăcut la vremea respectivă, iar băieții au renunțat repede la multe dintre cântecele din playlist. „Nu este un album care să fie respectat de oameni la fel de mult precum Exile on Main Street”, spune Jagger. „Și aici mă includ și pe mine.”

Keith Richards își amintește exact unde era când a început să scrie cel mai mare hit al albumului, pe la începutul anului: în baia unei clinici de dezintoxicare din Elveția, unde mersese ca să scape de dependența de heroină. După trei dintre cele mai dificile zile din viața sa, i-a venit în cap o melodie care a crescut și devenit Angie , o baladă caldă inspirată în mare parte de numele fiicei sale care abia fusese născută de partenera sa, Anita Pallenberg.

Jagger a știut că Angie va fi un hit imediat ce a ascultat-o când l-a vizitat pe Richards în Elveția, unde venise cu propriile sale piese.  După un deceniu de colaborare apropiată, Jagger și Richards trăiau în țări diferite. Richards fugise la Nellcôte, casa sa din sudul Franței, din cauza unei probleme cu coliția legată de droguri; vizele pentru SUA ale membrilor trupei expiraseră; și nu mai puteau trăi în Anglia din cauza problemelor cu impozitele. „Când am terminat Exile, încă mai depindeam unii de alții”, spune Richards. „Până la Goats Head, Mick se însurase cu Bianca. Charlie trăia în Franța. Cu alte cuvinte, deveniserăm exilați. Eram peste tot. Mick și cu mine a trebuit să învățăm să scriem piese departe unul de celălalt.”

Au ales să înregistreze în Jamaica, în mare parte pentru că „era unul dintre puținele locuri din lume în care ni se permitea să intrăm”, spune Richards, și nu glumește. Cu Billy Preston care li s-a alăturat la pian, trupa „a lucrat ca maniacă” de la miezul nopții până a doua zi dimineața la 10, spune Richards. Jagger glumește că The Rolling Stones ar putea fi singura tripă care face un album în Jamaica cu „nici cea mai mică influență reggae pe nicio piesă”. Însă, observă combinația chitărilor lui Mick Taylor și Richards cu pianul electric al lui Preston: „Era la modă atunci să cânți la pian electric și tot tacâmul”, spune el. „Nu este Herbie Hancock, dar îi dă o astfel de notă”.

The Stones au scos piesele principale pentru Goats Head Soup într-o săptămână. Pe noua reeditare, poți asculta un fel de jam instrumental pentru Dancind With Mr.D  cu chitaristul Mick Taylor care atacă fiecare notă. Mai există și o versiune veche a Heartbreaker, cu Preston și pianistul Nicky Hopkins punctând pe alocuri. „Bineînțeles că Billy Preston a fost acolo, ca și Nicky Hopkins și Ian Stewart”, spune Richards. „Aveam chestia asta funk care nu m-a impresionat prea mult până când am reascultat-o recent.”

Sesiunile de înregistrări îți dădeau un sentiment spontan: „Multe dintre piese nu erau lucrate prea mult până să ajungem aici.”, adaugă Richards. Unul dintre cântecele sale preferate este Winter , pe care îl numește „o frumusețe a lui Mick”. Jagger a scris piesa despre dorul pentru o iubită cât era blocat la țară. Taylor, care a părăsit trupa un an mai târziu, are un solo ușor, melodic. „Întotdeauna mi-a plăcut modul în care Mick aducea această melodicitate pieselor”, spune Jagger. „Era foarte bun la asta.”

Vara următoare, când Goats Head  a ieșit pe piață, Angie a devenit nr.1, punând The Stones înpoi în topuri lângă David Bowie și Elton John. Jagger a povestit pentru revista Rolling Stone la vremea aceea că noul album era mai concentrat decât Exile , dar nu ar mai spune același lucrur și astăzi. „Spune prostii de genul acesta când promovez un album”, spune el acum. „Trebuie să înghiți chestiile astea cu puțină sare”.

Richards vede Goats Head ca fiind începutul unui important capitol în viața sa, când s-a îndrăgostit de jamaica. „Era 1973, anul în care Marley și Wailers scoteau Catch A Fire. Era și anul soundtrackului The Harder They Come. Îmi amintesc că eram în Jamaica, și era așa ceva în aer. Jamaica începea să-și facă simțită prezența pe hartă. După înregistrări, m-am mutat acolo și am stat luni de zile.” Richards a și cumpărat o casă pe coasta de nord a insulei. „ Și acolo i-am întâlnit pe băieții care am devenit Wingless Angels”, continuă el, menționînd astfel grupul raggae cu care urma să lanseze un album în 1997. „A devenit a doua mea casă.”

Când a început anul 2020, The Stones erau nerăbdători să înceapă un nou turneu. Cu toate concertele amânate din cauza Covid-19, ți-au ocupat timpul altfel. La casa sa din Europa, Jagger a lucrat la proiecte documentare, a scris muzică nouă și a făcut sport. „Am cântat mult, a făcut mult sport, încerc să îmbin aceste lucruri”, spune el. „Nu sunt chiar într-o poziție proastă. Nu mi-e milă de mine. Dar da, îmi lipsește scena.”

„Chiar m-am simțit bine în ultimul turneu, a fost grozav”, spune Rochards despre concertele trupei din 2019, care au fost la numai câteva săptămâni de la operația pe cord a lui Jagger. Și totuși, cântărețul a demonstrat că se află într-o formă desosebită, iar trupa a cântat piese rare ca Harlem Shuffle și She’s a Rainbow încheind turneul cu un concert dramatic, în ploaie, la Miami. „Am fost foarte dezamăgit în martie când a trebuit să spunem: Of, chestia asta n-arată prea bine”, spune Richards. „O săptămână mai târziu, au spus: Anulăm primele concerte. Și eu am spus: Nu prea cred. Chestia asta mai serioasă. Nu numai pentru noi, pentru oricine”

Chitaristul a fost blocat în casa sa din Connecticut în această vară. „Nu se întâmplă des, dar mai ieșim, ne mai oprim la o cafenea”, spune el. El, bineînețeles, poartă mască. „Da, sunt un mascat”, spune. „Vreau să zic, asta ține de tine și trebuie s-o faci. O port pe a mea și în pat!” A ascultat albumul Rough & Rowdy Ways al lui Bob Dylan („Binecuvântat să fie bătrânul Bon. Vreau să zic că îmi place foarte mult noul lui album”) și a lucrat la muzică nouă. La finalul lui aprilie, the Stones au lansat Living In A Ghost Town, prima lor lansare originală din 2012. „O aveam pregătită”, spune Richards. „Am vorbit cu Mick prin martie. I-am spus: Omule, dacă e vreun moment potrivit ca să o lansă, acum e”.

Jagger spune că acel cântec „făcea parte dintr-un grup de cântece pe care le înregistrasem destul de recent. Pur și simplu părea să se potrivească perioadei. Când am recitit versurile , era un cântec despre o fantomă după ciumă. Evident, am completat cu alte versuri, am refpcut vocile, părți de chitară și ce mai era nevoie. Acum cânt pe unele pe care le-am făcut în acea perioadă, și pe care vreau să le finalizez.”

Membrii trupei iau în considerare lansarea acestor peise în curând. „Cred că avem, cinci, șase sau șapte piese pe care le-am pus la un loc cu grijă”, spune Richards. „Acum văzând că această situeție continuă, poate ar trebui să ne gândim să le așezăm sub o altă formă.”

Jaggers se întreabă care va fi viitorul muzicii live, mai ales în America. „La scară largă, pe termen scurt, mediu și lung este cum va reuși toată lumea să cânte live? Cum va funcșiona asta în viitor? Nu știm. În Europa, am avut concerte la scară mică. Am avut concerte cu distanșare socială. Poți vedea concerte în unele părți ale lumii – Noua Zeelandă, Australia și așa mai departe. Dar, în SUA, nu știm ce ne rezervă viitorul. Mulți oameni au rămas fără locuri de muncă, au pierdut bani. Va mai fi la fel din nou? Va fi altfel mereu? Pur și simplu nu știm acum.”

Jagger spune că de-abia așteaptă să urce pe scenă cu trupa, din nou, oricând ar fi acest moment. „S-ar putea să cântăm pentru puțini oameni”, spune el. „Dar chiar așa, s-ar putea să fim suficient de norocoși că vindem bilete, s-ar putea să nu putem cânta pentru toți odată.” El spune că The Stones sunt deschiși să cânte la un concert cu distanțare socială: „Presupun că dacă așa trebuie să meargă treaba în lume, da, bineînețeles.”

Și Richards spune că este atent la viitor. „ Sper, ca toată lumea, că va exista un vaccin foarte bun cât mai curând”, spune el. „Iar o schimbare a regimului nu ar fi rea. ”

Retragerea nu este încă o opțiune pentru membrii trupei, adaugă el. „Îi puteți spune obicei”, spune el despre cântările live. „Adică, asta este ceea ce facem noi. Și mai există acel lucru între noi, ceva de genul: Cine este primul dintre noi care va coborî din autobuz? Trebuie să te împiedici să cazi sau să fii aruncat, așa-i? Cam așa ceva. Pur și simplu nu mă pot imagina făcând altceva.”

În 2022, The Rolling Stones va sărbători 60 de ani de primul lor concert. Richards speră să fie un eveniment pe care îl vor marca pe scenă. „Sper să fim toți acolo. De-abia aștept.”, spune el.

Articol preluat și tradus din The Rolling Stones

 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.