Se împlinesc azi trei ani de când Chris Cornell, voce Temple Of The Dog, Soundgarden și Audioslave, a ales să se sinucidă după un concert. A lansat și patru albume solo.
Cu o voce excepțională, unul dintre cei mai carismatici performeri din istoria rock’n’roll, Chris Cornell a fost un artist care a spart tiparele așa cum nimeni nu a mai făcut-o până acum. A cântat cu Temple Of The Dog, Soundgarden, iar cu foști membrii Rage Against the Machine a format Audioslave, cu care a scos trei album. A avut și o carieră solo de succes.
Am ales mai multe citate ale artistului, pentru a vi-l prezenta și a înțelege mai bine artistul și omul Chris Cornell.
Chris Cornell despre descoperirea muzicii și cum a devenit cântăreț
„Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru muzică. Adolescent fiind mi-am cumpărat un kit de tobe, cam cu 50 de dolari, iar în trei săptămîni eram într-o trupă. Nu numai că eram într-o trupă, dar oamenii spuneau că eram chiar bun. Pentru o persoană cu atenție scăzută, care nu prea avea răbdare în general, era ceva grozav, pentru că nu a durat mult. Puteam să mă așez și să o fac instant. Puteam imediat să prind beatul de bază, ceea ce nu necesita prea multă atenție, și de aceea am reușit să o fac.” (Request, octombrie 1994)
„Am început cântând în spatele tobelor. Îmi imaginam că dacă exersez voi fi atât de bun încât o trupă mare o să mă vrea. Și nu s-a întâmplat asta. De la 17 la 21 de ani, am fost prin mai multe trupe, și mi-am dat seama că dacă vreau să cânt ceea ce-mi place, va trebui să creez acea muzică. Așa a început Soundgarden. Ne gândeam: – Ei bine, o să cooptăm fie un baterist, fie un cântăreț, depinde care vine primul. -. Așa am ajuns eu să fiu cântăreț.”(Spin, 2006)
Chris Cornell despre Nirvana
„Prima mea amintire legată de Nirvana este o casetă cu demouri, care într-un final a devenit Bleach. Reacția tuturor a fost că era o trupă uluitoare, cu cântece uluitoare. Era încă o dovadă că nord-vestul avea ceva special pe care nu-l puteai contesta. Era destul de șocant să vezi trei oameni care sunau așa, și să încerci să intri în mintea unui tip care scria o piesă ca Floyd The Barber. Unde se afla esența unui astfel de cântec?”(Rolling Stone, 2014)
Chris Cornell despre Seattle și dezvoltarea grunge-ului
„L-am luat pe cumnatul meu în Seattle cu mine. Este scenarist și după câteva zile nu mai putea lucra, orașul îl înghițea – cerul jos, eterna ploaie, sentimentul că lucrurile te presează. Uitasem acel sentiment ori poate mă obișnuisem cu el.”(Classic Rock, 2012)
„Scena din Seattle a beneficiat de cultura MTV, și asta datorită modului în care se prezenta Nirvana și care a generat o susținere unanimă din întreaga lume. Muzica rock a devenit într-un fel hedonistică – bărbați de 35 de ani care iau elicopterul până pe scenă și ies în oraș cu supermodele, și încearcă să se detașeze de propria lor audiență. Nirvana, mai mult decât oricare altă trupă, a muncit mult, a avut originalitate, în timp ce arătau ca niște tipi cu care ai fost colegi la liceu. Cred că ăsta era secretul lor.” (Rolling Stone, 2014)
Chris Cornell despre premiile din industria muzicală
„Nu vreau să fiu lipsit de respect, dar nu mi-ar plăcea dacă cineva ar crede că un premiu Grammy era ceva ca o necesitate pentru mine sau ceilalți membri ai trupei, sau că era un mod prin care obțineam legitimitate, pentru că nu este așa. Nu are prea multă importanță pentru noi. Dar se pare că are pentru alții. Nu o să mă ridic niciodată să spun asta.
Poate peste 10 ani, mă voi gândi și o să spun: Uau, asta chiar s-a întâmplat și a fost destul de neobișnuit. Nu orice copil crește și câștigă un premiu Grammy. Este doar un alt lucru care ne poate distrage atenția de la ceea ce ne place să facem, adică să scriem muzică și să scoatem albume și să nu ne gândim la nimic, fie că e vorba de câte multe discuri am vândut sau ce cred oamenii despre noi. pentru noi, cred că cheia succesului pentru ca o trupă să existe și să scoată materiale bune este ca întotdeauna să uite de tot ceea ce este în afara micului nostru grup.” (RockNet, May 1996)
Chris Cornell despre album reprezentativ, Superunknown
„La acea vreme, cel puțin pentru mine personal, era o perioadă plină de responsabilitatea și presiunea de a demonstra cine eram. Voiam să arătăm că rezistam și eram mai mult decât un grup comod georgrafic care era pe interior. Nu m-a deranjat niciodată să fim luați laolaltă cu alte trupe din Seattle. Cred că era grozav. Dar și simțeam că trebuie să dovedim că putem exista și autonom, și meritam să cântăm pe o scenă internațională, iar Invazia Britanică sau scena zgomotoasă din New York nu erau doar mofturi. Asta a fost Superunknown pentru mine – a demonstrat că nu eram doar o floare de primăvară. Aveam responsabilitatea de a profita de moment, și chiar cred că am făcut-o.” (Rolling Stone, 2014)
Chris Cornell despre single-ul Black Hole Sun
Black Hole Sun a fost un cântec pe care l-am scris și înregistrat în întregime în subsolul casei mele, în 16 ore într-o zi, apoi am oferit caseta cu piasa trupei care atunci afla de el. Era o notă proaspătă și un moment cool pentru că nu mai lucrasem în felul acela și am venit cu idei care într-un fel ne-au reinventat ca trupă.”(Classic Rock, 2005)
„M-am bucurat că a fost un hit. Având în vedere piesele total diferite de până atunci, chiar mi-a plăcut faptul că acest cântec, din punct de vedere stilistic, s-a clasat undeva în afara oricărui gen, și nu putea fi comparat cu ceva ce alții făceau la acea vreme, au făcut până atunci, și poate chiar și până acum. Părea să fie de sine stătătoare. Și a părut să se potrivească trupei. Dar nu-mi trece prin cap nici măcar o secundă că am abilitatea de a mă așeza și a scrie un hit.” (Rolling Stone, 2014)
Chris Cornell despre Artis The Spoonman, cel care i-a influențat cariera solo
„Mi-a schimbat viața, în sensul că singurul lucru pe care-l fac în afara Soundgarden este acest show acustic one-man cu care merg în turneu. A fost o mare inspirație pentru mine. Îmi amintesc că stăteam într-o cameră, cu 8-10 oameni, și el a intrat cu geanta sa de piele pe care o poartă întotdeauna cu el și a scos niște linguri. Tuturor le-a picat fața. M-am gândit: Este minunat că tipul ăsta cântă la festivaluri, tîrguri și la evenimente de stradă. Tipul ăsta poate intra într-o cameră și obține o reacție.
Brusc, m-am simțit stânjenit și mic, pentru că m-am gîndit că îmi zic cântăreț, autor, muzician și am vândut milioane de albume și merg în turneu prin lume, dar nu pot face ce face el. Nu pot să intru într-o cameră și să ridic un instrument și să cânt și să-i bucur pe toți, iar fețele să le cadă. Așa că asta s-a întipărit bine în mintea mea, iar la un anumit moment am început să urmăresc asta. El a fost principala inspirație pentru asta.” (Rolling Stone, 2014)
Chris Cornell despre scrierea pieselor
„Întotdeauna am spus că albumele mele sunt jurnalele vieții mele. Nu sunt unul dintre acei tipi care privesc pe fereastră și văd ceva, și apoi se duc într-un suflet acasă și scriu despre asta. Este mai mult o observație constantă. Nu sunt prea vorbăreț, mai mult caut și gândesc în permanență, și îmi amintesc lucruri ciudate. S-ar putea să nu-mi amintesc lista unor lucruri așa cum îți amintești tu; s-ar putea să nu-mi amintesc lucrurile pe care ar vrea soția mea să mi le amintesc, de exemplu, dar văd lucruri care s-ar putea să apară mai târziu. Când stau și scriu un cântec cam văd unde duc lucrurile”. (Billboard, 2015)
„Nu scriu versuri ca să declar ceva. Ceea ce fac este să mă bucur să pictez cu versuri, și să creez imagini colorate. ” (postare Facebook 2013)
„Când scrii propriile versuri, ai tendința de a deveni prea analitic. O secundă ceea ce faci este extraordinar, iar în următoarea secundă, totul este un gunoi, și vreau să pot să-mi exprim lucrurile personale fără să fiu făcut să mă simt ca un tâmpit.
Îmi amintesc că așa supărat cum eram, mă gândeam că arăt ca un copil pe plajă. Și apoi mi-a venit versul ăsta: ‘I’m looking California/And feeling Minnesota,’ (Outshined – Soundgarden) – și imediat ce l-am notat, mi s-a părut că este cel mai tâmpit lucru pe care-l scrisesem. Dar după ce am făcut înregistrarea și am plecat în turneu, toată lumea țipa și fredona acel vers care făcea parte din cântec. A fost un șoc. Cum ar putea ști cineva că acela a fost unul dintre cele mai personale lucruri pe care le-am scris vreodată? Era un vers scurt. Dar, cumva, poate pentru că era personal, a apăsat acel buton.” (Details, decembrie 1996)
Chris Cornell despre Temple Of The Dog
„Imediat după Andy Wood de la Mother Love Bone a murit, noi (Soundgarden) am plecat în Europa, și a fost oribil, pentru că nu puteam vorbi despre asta, și nu era nimeni prin preajmă care să-l fi iubit. Am scris două cântece Reach Down și Say Hellor 2 Heaven. Cam așa am încercat să fac față acestei morți. Când ne-am întors, le-am înregistrat imediat. Păreau altfel decât ceea ce făcea în mod firect Soundgarden, și păreau ca împreună să se potrivească. Păreau a fi muzica ce i-ar fi plăcut lui.
Mi-a venit ideea să le lansez ca single-uri, și să-i iau pe Stone Gossard și Jeff Ament sau toți membri de la Mother Love Bone, să le cânte. Am avut ideea asta timp de două zile, apoi, cu lipsa încrederii în mine, am decis că este o idee proastă. Cumva, tipii ăia au ascultat înregistrările, și au fost chiar foarte entuziasmați. Stone și Jeff și bateristul nostru, Matt, au lucrat la un demo care a devenit în final Pearl Jam, așa că am avut ideea de a face un EP sau o înregistrare, și poate chiar să facem unele cântece solo ale lui Andy”. (Rip magazine, October 1991)
Chris Cornell despre interpretările live
„De fiecare dată când știu că trebuie să mergem în turneu, sunt trei-patru săptămâni când sunt îngrozit, când am început să mă gândesc: nu sunt eu ăsta. Nu sunt Freddie Mercury! Și m-am urcat pe scenă și este ca și cum te-ai scufunda Puget Sound după ce ai petrecut cinci săptămâni în Hawaii – este un șoc al sistemului, dar teama trece. Te obișnuiești, ceea ce e cool, pentru că dacă încetez să mai cânt, pur și simplu dispar și o să sfârșesc prin a fi un ciudat care se plimbă pe străzi în zdrențe, holbându-se numai la caldarâm. (Details, December 1996)
„Este așa o magie dacă interpretezi un cântec cu care ești conectat emoțional. O cheie cu care agăți audiența. Ei gândesc: OK, nu-ți simt durerea, nu știu ce ți s-a întâmplat, dar pur și simplu m-ai atras în a-ți simți durerea și propriile emoții și asta este un lucru uimitor. Asta este lucrul miraculos legat de muzică. Și filmul, arta o pot face, dar muzica o face extraordinar”.(Billboard, 2015)
Chris Cornell despre Johnny Cash
„L-am întâlnit pe Johnny Cash o dată sau de două ori, și era așa de grațios, și a avut o mare influență asupra mea ca muzician. A făcut și un cover după Rusty Cage de la Soundgarden. De atunci, am simțit că este una dintre cele mai importante prezențe din viața mea. (Rolling Stone, februarie 2017)
„Cu câțiva ani în urmă mă gândeam să o las mai moale pentru că mă luptam cu ideea că există o linie de final. Pur și simplu, eu nu sunt construit așa. M-am uitat la un personaj ca Johnny Cash și m-am gândit că asta este ce a făcut și stie să facă toată viața, practic nu e o muncă. Pentru mine muzica încă nu este reprezintă muncă. Cu excepția momentelor în care sunt cu familia mea, este primul lucru pe listă pe care vreau să-l fac.”(Spin, 2006)
1 comentariu