Paul Rodgers, solist și compozitor Bad Company, Free, Firm împlinește azi 70 de ani. Este poreclit „The Voice” și a fost apreciat de revista Rolling Stone în topul „Celor mai buni 100 de cântăreți ai tuturor timpurilor” pe locul 55.
Într-un interviu de acum trei ani acordat revista Classic Rock, Paul Rodgers a vorbit despre cele mai dure subiecte: politică, religie și înțelesul vieții.
Pentru mulți, Paul Rodgers este cea mai bună voce rock, având în vedere că liderul trupelor Free și Bad Company, cu vocea lui de blues s-a potrivit perfect pe unele dintre piesele clasice de rock: All Right Now, Wishing Well, My Brother Jake, Can’t Get Enough, Feel Like Makin’ Love și multe altele. A înregistrat, de asemenea, și albume solo și a lucrat cu alte trei trupe: The Firm (cu Jimmy Page), The Law (cu Kenney Jones) și, cel mai recent, Queen + Paul Rodgers.
Au fost probleme personale care trebuiau rezolvate înainte de reunirea Bad Company?
Au fost câteva lucruri, dar din punct de vedere al muzicii am reintrat în joc, și am putut să lăsăm deoparte toate problemele personale. Odată ce te afli pe scenă, asta devină singură chestie de care trebuie să te îngrijești. Am vrut să le oferim celor care iubesc Bad Company ceea ce merită. După turneul din SUA am primit foarte multe e-mailuri din Marea Birtanie în care ne întrebau când venim și acolo. Așa că iată-ne!
Ați terminat lucrul cu Queen. Simțiți vreun regret legat de asta?
A fost o experiență fantastică și foarte provocatoare. Au fost momente peste care am trecut, cum ar fi primele cântece pe care le-am făcut împreună, We Will Rock You și All Right Now. Dar cred că am făcut foarte mulți oameni fericiți. Și ușa a rămas deschisă.
Cum erai în copilărie?
Am avut unele dificultăți în perioada de creștere. Am avut probleme cu figurile autoritare, pentru că nu avea niciun sens pentru mine. Asta m-a făcut un om foarte furios, și m-am luptat cu asta ani de zile. Sunt mult mai împăcat în prezent.
Crezi în Dumnezeu?
Nu sunt un om religios. Am fost crescut strict în religia catolică și nu sunt dornic să intru în niște organizații religioase. Dar sunt în mod clar o persoană spirituală. Am meditat ani mulți – este unul din lucrurile care mă face să trec peste vremurile grele și mă păstrează întreg la minte.
Unde te poziționezi din punct de vedere politic?
Îmi place Obama. I-au dat pe mână o grămadă de rahat și i-au zis descurcă-te cu asta. Până acum a fost bine. Este un om integru. Și astfel de oameni se găsesc rar în politică. Din punct de vedere politic sunt foarte verde; în mod clar, sunt pentru salvarea planetei.
Care este cel mai frumos sentiment?
Te referi la genul acela care rămâne întipărit, nu? Unul dintre cele mai frumoase sentimente – este aproape mai puternic decât sexul, dar poate nu chiar – este să urci pe scenă în fața mulțimii în delir, știind că ești încărcat la maximum și ești gata de rock.
E ceva ce poți face numai tu? Adică ceva ce nimeni altcineva nu mai poate face?
Eu cred că noi toți suntem capabili de lucruri grozave, este o chestiune de credință. Pentru mine, viața este din ce în ce mai bună, și asta înseamnă să fii deschis la toate posibilitățile și să fii recunoscător.
Care este cel mai mare regret al tău?
Că nu-l am prin preajmă pe Paul Kossoff. Când am început cu Free, eu și Paul am devenit foarte repede prieteni pentru că aveam foarte multe în comun. Ne plăcea blues-ul, mergeam și ne vedeam cu Peter Green de la Fletwood Mac și colindam prin Londra, doar visând la ceea ce ar putea să fie. E păcat că Paul nu a reușit. Era extraordinar, dar întotdeauna a fost nevoie să-i cresc încerederea în sine. Cred că era puțin cam prea sensibil pentru acest business. Industria muzicală poate fi foarte dură. Când e grozavă, e grozavă, dar pot fi unele momente foarte dificile, și apoi trebuie să sapi foarte adânc în interiorul tău. Paul căuta altceva pe care să se sprijine, iar acel altceva nu avea viitor în muzică.
Care a fost momentul cel mai de jos din cariera ta?
Am avut și suișuri și coborâșuri. Dar întotdeauna am învățat lecții extrem de valoroase din acele coborîșuri. A fost trist că Free s-a destrămat. Dar privind înapoi, pe vremea aceea eram niște copii.
Care a fost cea mai proastă recenzie pe care ai primit-o pentru vreuna dintre înregistrările tale?
A fost pentru Rock And Roll Fantasy. Prima frază era așa: „Sicriul se deschide scârțâind…” Mă gândeam: „La dracu`! N-o să fie bine”. Trebuie să încerci să abordezi chestiunea din punct de vedere filozofic.
De ce ești cel mai mândru în viață?
De copiii mei. Am trei. Deși nu mai sunt niște copii. Sunt și bunic. Trăiești viețile copiilor tăi împreună cu ei – toate temerile lor, durerile lor. Apoi, vine un moment când trebuie să-i lași să-și trăiască viața și să-i lași să plece. Iar dacă ai făcut o treabă bună se vor întoarce. Sunt foarte fericit să spun că ai mei s-au întors.
Care este sensul vieții?
O, acel mic lucru! Cred că sensul vieții este să te descoperi și să înțelegi de ce ești aici, astfel încât atunci când faci ultima plecăciune…Nu am de gând să spun „I did it my way” (Am făcut-o în stilul meu), „ci am făcut ce am plănuit să fac, și a fost din toată inima”.
Ce ți-ar plăcea să scrie pe piatra ta funerară?
S-ar putea să nu am o piatră funerară, practic. S-ar putea să fiu aruncat pe aripile vântului. Tot ceea ce poți lua cu tine este cât de departe ai reușit să te dezvolți din punct de vedere spiritual în timpul vieții. Și să mori în pace este probabil cea mai mare binecuvântare care există.
