Cum a făcut AC/DC „High Voltage” și „T.N.T.”

Catalogată de Ted Albert, principalul personaj aflat în spatele companiei tatălui său, Albert Music (cea mai mare casă de discuri independentă din Australia), ca fiind o trupă specială, AC/DC avea numai un an când a intrat în studiourile din Sydeney ale lui Albert pentru a înregistra albumul de debut.

Formată în noiembrie 1973 de chitaristul de 20 de ani Malcolm Young, trupa petrecuse deja un an perfecționându-și stilul energizant prin cele mi cunoscute hoteluri din Australia. Cu fratele mai mic cu doi ani al lui Malcolm, Angus la chitară și un coleg imigrant din Țara Galilor, Dave Evans ca vocal, trupa a căutat mult timp un baterist și un bassist care să se potrivească stilului lor.

Cu Evans, AC/DC a înregistrat single-ul Can I Sit Next To You, Girl la albert Studios la începutul anului 1974. Totuși, când au început să se pregătească pentru a lucra la primul album, după opt luni, Evans a fost înlocuit cu Bon Scott.

Cu fratele mai mare al lui Young, George ajutând la tobe și bass când era nevoie, trupa a început să fie cunoscută sub numele de Young and Scott, iar uneori Pete Clack și Tony Currenti cântau la baterie, iar Rob Bailey la bass, care a și contribuit la unele piese.

Cu o lume a rockului în ascedență la acea vreme, este destul de evident că High Voltage trasează o linie la începutul unei ere. Coperta albumului prezintă un câine care urinează peste o unitate electrică – destul de scandaloasă pentru o presă australiană conservatoare.

Piesele au o linie melodică elementară, iar modul băieților de a face un refren pe fundal sugerează că acest lucru are efect asupra tinerilor de la AC/Dc, dar este și un indiciu puternic al stilului hard-rock-blues al celor de la Free combinat cu sunete explozive, ceva care se va transforma mai târziu în stilul inconfundabil al celor de la AC/DC.

Cu atâtea personalități diferite s-ar putea explica sentimentul ușor dezlânat al High Voltage așezat lângă alte două albume care au urmat, precum Let There Be Rock și Powerage. Noul motor format din Malcolm și Angus Young a fost esența sunetului de pe album, linia și ambiția celor doi frați pe toate albumele.

Bonn Scott era cântărețul trupei de numai două luni, dar suna de parcă ar fi cântat cu trupa dintotdeauna. Chestia e că mare parte din ce însemna AC/DC însemna modul de a pune accente pe cuvinte, un ingredient-cheie și ceva care va continua să marcheze trupa și după moartea acestuia în 1980.

La început aborda notele cu o încredere foarte mare în el. Prima piesă, senzuala Little Lover, a fost creată dintr-un cântec pe care Malcolm îl scrisese când avea doar 14 ani, iar Scott a adăugat versurile ambigue. A doua piesă, Love Song, era cunoscută inițial sub numele de Fell In Love și fusese scrisă de Malcolm și Dave Evans.

A treia este She’s Got Ballso piesă a lui Bon dedicată fostei sale soții Irene, și este cea care se remarcă pe acest album. Aceasta și Little Lover vor fi singurele piese păstrate din varianta de album lansată numai în Australia, și care împreună cu altele vor alcătui alt album pentru lansare internațională, cu un titlu care provoacă neclarități, tot High Voltage.

Patru luni mai târziu, și cu un album de locul 7 la centură, AC/DC revine în Albert Studios din Sydney, lucrând la următorul album. George Young și Harry Vanda s-au ocupat din nou de producție. Și acest nou simț al stabilității a ajutat la stabilirea diferenței dintre sound-ul trupei de pe albumul de debut și cel care va atrage publicul, mult mai precis, de pe T.N.T.

Dacă High Voltage suna ca o trupă la primii săi pași, pe alocuri plină de energie, odată cu T.N.T. AC/DC transmite un semnal puternic că este o trupă de cursă lungă și că are exact ceea ce-i trebuie pentru a ajunge acolo unde merită, adică în vârf. Așa și-a început practic drumul mașinăriei AC/DC.

Mare parte din materialul de pe T.N.T. este foarte puternic încă de la început, iar unele piese au devenit clasice: It’s A Long Way To The Top (If You Want To Rock’n’Roll), The Jack, High Voltage și piesa care dă titlul albumului și care au fost cântate în concerte de trupă în toate cele patru decenii de existență.

Odată cu T.N.T. sound-ul trupei a căpătat o formă, construindu-se astfel sound-ul acela de abordare în forță a stilului blues-rock, care urma să-i definească. Indiferent de modul în care-l abordezi, T.N.T. este fără doar și poate mult peste High Voltage. S-a vândut și mai bine, precedat de două single-uri: High Voltage în iulie 1975 și It’s A Long Way To The Top (If You Want To Rock’n’Roll) în decembrie. Ambele au promovat trupa foarte bine în țara lor natală.

Un video de promovare pentru It’s A Long Way To The Top (If You Want To Rock’n’Roll), cu membrii trupei cântând cu Rats Of Tobruk Pipe Band în spatele unui camion pe strada Swanston din Melbourne, s-a dovedit a fi extrem de popular, la fel ca interpretarea din emisiunea Countdown de pe postul național de televiziune din Australia, cu Bon Scott îmbrăcat ca o școlăriță, purtând o perucă galbenă.

În mod ironic, T.N.T. rămâne singurul album AC/DC lansat în Australia care nu are o versiune internațională la Atlantic Records, deși toate piesele de pe el vor apărea într-un final pe lansările lor internaționale. Indiferent de asta, este albumul AC/DC care așază trupa pe calea sa și îi aduce gloria la nivel mondial și un uriaș succes comercial.

Mai târziu, un mândru frate George Young va declara despre mai tinerii săi frați: „Brusc, frații mai mici încă erau frații mai mici…dar, Doamne, Dumnezeule, știau cum să cânte. Era evident că aveau ceva ce era numai al lor.”

sursa: Classic Rock

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.