Kirk Hammett: „Stăteam pe WC când am primit un telefon ca să cânt în Metallica”

Înainte de a intra în Metallica, Kirk Hammett a fost chitaristul co-fondator în trupa Exodus – pionieri ai genului thrash. Hammett a cântat cu trupa pe trei demo-uri din 1982, înainte să fie contactat de James Hetfield și Lars Ulrich la începutul anului următor pentru a-l înlocui pe Dave Mustaine, care tocmai fusese concediat.

Metal Hammer a publicat fragmente dintr-un interviu din 2014, în care Kirk aruncă o privire asupra perioadei petrecută în Exodus, nașterea thrash-ului și cum a ajuns să cânte în trupa care urma să devină cea mai mare trupă de metal.

Care sunt amintirile tale legate de Exodus?

Ca puști care a început să se dezvolte la finalul anilor 1970, căutam să fac ce era mai dificil. Îmi plăceau UFO și Judas Priest, și Thin Lizzy, și descoperisem de curând New Wave Of British Heavy Metal și tot ce se petrecea prin Europa pe partea asta. Gravitam în jurul acestor lucruri. Am început să cânt acele piese, iar stilul meu de a cânta la chitară a început să incorporeze fațete a ceea ce făceau aceste trupe.

Așa că atunci când am format Exodus și am început să cânt cu Tom Hunting, i-a spus referitor la toate aceste trupe: „Asta trebuie să facem și noi – trebuie să facem ceva de genul ăsta. Nu știu dacă îl cunoști pe Tom Hunting, dar este o persoană foarte exaltată. Tot timpul bate din picioare, face ceva, lovește ceva. Iar când cântă la tobe, tot așa e. Ori de câte ori cântam o piesă împreună, începea un anumit tempo, dar peste 3 sau 4 săptămâni, devenea de două ori mai rapidă. Când am început să scriem piese, de aceea beaturile pe minut erau atât de sus – pentru că Tom Hunting avea multă energie plină de nerv. Cam ca Lars.

Noi încercam să ne găsim sound-ul. Îmi amintesc de luni de zile pe care le-am petrecut în garajul lui Gary Holt, cântând cover-uri, încercând să scriem piese care să fie la fel de bune precum cele la care făceam cover, să fim noi înșiși prin intermediul intrumentelor la care cântam și muzica noastră, și să cântăm împreună.

Pentru mine, a fost o perioadă de aur. Eram foarte naivi și eram practic neobosiți. Eram deschiși către mai multe trupe pe care le ascultam pentru prima dată. Am avut o viziunea. Apoi a apărut Metallica.

Când ai ascultat Metallica pentru prima oară?

Am văzut un flyer. Vocalistul Exodus, Paul Baloff i-a văzut la primul lor concert la Bay Area, dar am uitat unde mai exact. A spus: „Sunt așa de contradictorii, trebuie să-i vedem. Apoi, a apărut posibilitatea de a cânta cu ei. Am deschis concertul, apoi au apărut ei pe scenă și au aruncat acoperișul în aer. Și apoi a cântat o trupă locală, Laaz Rockit, și toată lumea a plecat.

Și care a fost prima impresie despre ei?

Am mai spus asta și o mai spun și acum, dar m-am gândit „Tipii ăștia sunt grozavi, dar s-ar descurca mult mai bine cu mine.” Pe atunci, Exodus trecea prin câteva schimbări. Scăpasem de fostul bassist, adusesem altul, și era o altă dinamică în trupă. Nu repetam din vreun motiv anume – sau poate, nu știu, Paul Baloff făcea ceva. Aveam un fel de blocaj când am intrat în Metallica.

Unde te aflai când ai fost sunat pentru a cânta în Metallica?

Era 1 aprilie, de Ziua Păcălelilor, și eram practic pe WC. Am primit un apel de la inginerul de sunet de la Metallica, Mark Whittaker, și după ce am închis, a fost ceva de genul: „Nu-mi vine să cred că am primit acest telefon. Era o păcăleală? Câteva zile mai târziu am primit o înregistrare de la ei, dar eu aveam deja acel demo și cunoașteam deja două treimi din cântece.

Le-am spus colegilor din Exodus și s-au supărat. Foarte rău. Îmi amintesc că Paul Baloff a fost atât de supărat încât mi-a turnat o bere în cap. A spus pe un ton nervos, „Nu-mi vine să cred că-mi faci asta, Kirk”, apoi mi-a turnat bere în cap. Iar eu am zis: „Da, da, știu”.

Te-ai simțit vinovat că ai părăsit această trupă pe care tocmai o lansaseși?

O, sigur că da. Dar, știi,  le-am lăsat foarte multă muzică tipilor ălora.  Multă muzică din ce am scis a ajuns pe primul album, Bonded By Blood, din 1985, și au înregistrat alte piese care nu au reușit să ajungă undeva niciodată. N-am zis niciodată nimic pentru că am plecat așa cum am plecat. Întotdeauna m-am simțit vinovat de cum i-am lăsat. Ei bine, acum nu mai am…

Paul Baloff a fost unul dintre cei mai buni cântăreți de thrash. Dar cum era el de fapt?

Era nebun în totalitate. În primul rând, semăna cu un trol. Avea cam 1,65 m și avea așa ca un cuib de păr care îi curgea pe spate. Era puțin mai mare decât noi – și prelua comanda ori de câte ori trebuia să facem ceva.

Era foarte distractiv, foarte creativ, un tip foarte inteligent. Și avea mereu diverse păreri. Nu stătea prea mult să-și cântărească cuvintele cu nimeni. Dacă stăteam toți adunați și intra cineva îmbrîcat cu un tricou roz simpatic, spunea: „Ce dracu e cu tricoul ăsta roz? Dă-l jos imediat!” Și-l apuca și încerca să-l rupă de pe omul ăla. „Haide – fără tricouri roz.” Modul în care o făcea era mai mult hilar decât agresiv. (…)Și mă trezeam că mă năpusteam asupra acelei persoane ca să-i rup tricoul ajutându-l pe Baloff.

Ai ascultat vreun album făcut de Exodus după ce ai plecat?

O, bineînțeles. Bonded By Blood a păstrat în timp acest moment pentru mine. Îmi place și Pleasures Of The Flesh din 1987.

De ce crezi că nu au fost niciodată atât de mari pe cât ar fi trebuit să fie?

Problema lor cu drogurile, problemele cu compania de înregistrări…Cred că atunci când construiau ceva, era o pauză mare între lansările albumelor, astfel încât nu reușeau să prindă același avânt. Ajungeau într-un moment în care nu mai scoteau un album mai mulți ani, iar asta era în detrimentul carierei lor.
Cred că sunt o trupă incredibilă. Gary este un chitarist uimitor, Tom Hunting este un baterist uimitor…Aș putea spune la nesfârșit cât este de grozavă trupa Exodus, și mă bucur că au momentele lor importante. E grozav că Gary l-a completat pe Jeff Hanneman când Slayer a avut nevoie de un chitarist.

Te-ai gândit vreodată cum ar fi fost viața ta dacă ai fi rămas cu Exodus?

Nu ar fi fost doi sau trei ani între albume. Și nu ar fi existat problemele cu drogurile prin care au trecut. Nu spun că sunt un înger, dar uneori știu să pun frână sau să trag lucrurile după mine.

sursa: Metal Hammer

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.