Acum 14 ani, Tool lansa în Europa albumul 10 000 Days. Trupei de rock progresiv și psihedelic nu i-a luat 10.000 de zile ca să termine în 2006 albumul care i-a urmat lui Lateralus. Dar cu siguranță așa au resimțit fanii care așteptau cu nerăbdare lansarea celui de al patrulea album al băieților.
În realitate, au trecut puțin mai mult de 1.800 de zile între cele două albume. Cele 10 000 de zile care dau titlul albumului au fost interpretate de o parte din fani ca fiind o referire la perioada aproximativă între momentul în care mama lui Maynard James Keenan a devenit infirmă în urma unui accident vascular cerebral când Maynard avea 11 ani și ziua în care aceasta a murit, în iunie 2003. Alții au interpretat ca fiind o referire la perioada de timp de care are nevoie planeta Saturn să facă un tur complet în jurul Soarelui. Această a doua teorie este accentuată și de comentariile pe care Keenan le-a făcut despre conceptul filozofic al întoarcerii lui Saturn.
„Este perioada când ai 28-29 de ani și ți se prezintă oportunitatea de a te transforma din orice erai înainte și lași lumina cunoașterii și a experiențelor să se aprindă în interiorul tău, ca să vorbești și să lași deoparte vechile obiceiuri și să te bucuri de o nouă viață”, a povestit Keenan la un moment dat pentru Loudwire. „E ca un fel de poveste a lui Noe și cea a burții balenei. Te scufunizi sau înoți mai departe. Și mulți oameni nu reușesc. Hendrix nu a reușit, Janis Joplin nu a reușit, ori John Bonham. Nici Kurt Cobain nu a reușit să depășească Întoarcerea lui Saturn. Pentru mine, recunoscând aceste modele, era foarte important să încep să contruiesc piese ca un fel de cronică a acestui proces, sperând că darul oferit de mine la rândul meu va fi să împărtășesc această cale și să sper că voi putea ajuta astfel pe cineva să depășească acel punct.”
Ambele teorii au logică și fiecare este la fel de importantă. Sau poate albumul nu are legătură cu niciuna dintre ele. Tool este acel fel de trupă evazivă căreia îi place să se joace cu teoriile și așteptările oamenilor. Un lucru e sigur: Tool a lansat 10 000 Days la 28 aprilie 2006 în Europa și la 2 mai în America de Nord, și toți aceia care s-au temut că trupa se va îndepărta de sound-ul acela zdrobitor , experimental al lui Lateralul au răsuflat ușurați imediat ce l-au ascultat. La fel ca Lateralul, albumul a fost o excursie neconvențională care solicită o ascultare atentă pentru a-l putea digera. Ar putea fi descris ca o combinație de cântece care-ți dă fiori, un fel de pungă cu cuie într-un accelerator de particule, cu piese mai psihedelice care se deschid către versuri mai introspective. Privind în urmă, unele s-au dovedit a fi confesiuni ale enigmaticului vocalist al trupei.
Deși Keenan are o relație dulce-amară cu unele versuri de pe albumul 10 000 Days, nu are nicio remușcare legată de procesul de creație. Chitaristul Adam Jones, bateristul Danny Carey și bassistul Justin Chancellor erau obsedați de muzică, abordând fiecare cântec dintr-o multitudine de unghiuri înainte de rămîne la versiunile finale. În loc să meargă pe o idee clară a ceea ce voiau să creeze, Tool au fost foarte atenți și minuțioși, repetând până când le plăcea ce ieșea în final. Apoi repetau procesul la infinit.
„Am avut o mulțime de idei din toate aceste întâlniri și lucrurile nebunești care au decurs din Lateralus așa că am avit niște puncte bune de la care să pornim”, spunea Carey. „Ne-am gândit: Asta are să fie mult mai ușor pentru noi decât la celălalt album – dar în multe feluri nu a fost. Am devenit și mai tâmpiți, iar idiosincraziile tuturor ne măcinau pe fiecare în parte și mai mult. Dar eram mai deștepți și știam că alea nu erau decât personalitățile noastre, iar în același timp am devenit și mai conștienți de modul în care să ne permitem unii altora și mai mult spațiu și să ne lăsăm să explorăm și să facem ce știm mai bine”.
„Cred că primul cântec pe care l-am scris a fost Rosetta Stoned și nu a fost ușor de finalizat”, spunea Jones. „Implica multe încercări și greșeli și compromisuri în procesul de explorare a fiecărei căi care trebuia abordată. O compar cumva cu procesul pe care-l necesită o pictură. Îmi rezerv timp, am răbdare și încerc diverse culori. Sau pot reveni și încerca să obțin puțină transluciditate. Iar uneori ceilalți băieți erau pe aceeași lungime de undă cu mine, dar alteori nu erau.”
Bazându-se pe experiențe anterioare, Keenan știa că nu trebuie să fie în studio când colegii de trupă erau în starea în care experimentau. Pe precedentele albume a încercat să scrie pe o armonie creată doar pentru a schimba ritmul de bază, așa că în momentul în care era gata să cânte ceea ce compusese, nu se mai potrivea cu ultimele aranjamente ale colegilor săi. Keenan a fost frustrat de întregul proces, și de aceea, în 1999, a părăsit Tool pentru o perioadă pentru a lucra la cântece cu cealaltă trupă a lui, A Perfect Circle.
„Chiar poți spune din cauza căror piese am plecat”, spune Keenan. „Sunt acelea cu tot felul de „șerpuieli”, care o iau razna și sunt toate acele cotituri complicate. Îmi place să plec și sp revin și să am ceva de care să mă bucur pentru că nu am fost în bucătărie ajutând la pregătirea lor. Mă pot bucura de produsul final așezat pe masă și să spun: O, este foarte drăguț. E gustos.” Și pot adăuga condimentul mei preferat și să-l duc la alt nivel, sau să-l duc într-o altă direcție din punct de vedere al versurilor or structural.”
Keenan rămâne mândru de toate piesele pe care Tool le-a scris pentru 10 000 Days. Favoritele sale sunt The Pot și Jambi care-i amintesc de începuturile crude ale creațiilor trupei pentru primele două albume lansate, Opiate și Undertow înainte de dezvolta abilități tehnice de a cânta neconvențional, cu inserturi abrupte și schimbări de ritm, cu o dinamică năucitoare și frazări total neașteptate.
„Speram cumva ca albumul să readucă o parte din energia pe care ne-am exprimat-o în precedentele materiale”, spune el. „Era greu să obții o linie cursivă pe 10 000 Days pentru că totul era foarte complex și era ca și cum ai alerga pe niște trepte inegale legat la ochi și un picior de lemn. Voiam să fac așa ceva pentru că chiar îmi place provocarea unui puzzle și să așex versurile pe bucăți atât de complexe. Dar, de asemenea, de-abia așteptam să fac ceva care să semene cu coborârea pe scări cu ochii închiși și să știu că voi ateriza pe picioarele mele.”
Crearea albumului 10 000 Days a implicat vânarea și așteptarea momentului potrivit când să lovească inspirația și totul să se așeze la un loc. DIn nefericire, toate acele fulgere au fost câteva și departe, iar albumul a fost creat începuturi, împotmoliri, refaceri și potriveli, ca mare parte din cel mai bun material al trupei.
„Când în final ajungi la linia de sosire și se deschid barajele este așa un sentiment de eliberare”, spune Jones. „Iar când termini, îți spui: OK, vreau ca data viitoare când începem să lucrăm la noul album să continuăm pur și simplu de unde am început, exact de la acest moment. Dar niciodată nu merg lucrurile așa, iar dacă ar fi mers, ne-am fi trezit refăcând același lucru, ceea ce nu ne-am dorit niciodată să facem”.
Următorul album, Fear Inoculum, a apărut 13 ani mai târziu, în 2019.
10 000 Days a debutat pe locul 1 în Billboard 200 chart, cu peste 564.000 de copii vândute în prima săptămână. La 2 iunie 2006, albumul a fost certificat de platină. „Să avem un astfel de premiu este frumos, dar adevprații fiori dați de album vin din faptul că noi sunteți reali cu aceste momente muzicale și magice care uneori se întâmplă când toți patru intrăm împreună într-o încăpere”, spune Carey. „Este inexplicabil. Nu știu cum se întâmplă acel vibe, dar este Tool și nimic altceva nu va fi Tool vreodată. Și asta este ceva de care mereu voi fi mândru.”
sursa: Loudwire
