În cei 37 de ani carieră ai trupei Rush, au existat mai multe cântece emblematice: Workin Man a fost prima lor piesă care a fost difuzată la radio în afara Canadei natale și a dus la un contract cu Mercury Records; 2112 a asigurat viitorul trupei când contractul cu Mercury atârna de un fir de ață; The Spirit Of Radio le-a adus un hit în top 20 în Marea Britanie.
Dar dintre toate cântecele Rush, cel mai faimos este Tom Sawyer, piesa de deschidere de pe albumul Moving Pictures (1981), cel mai important și mai bine vândut album al trupei.
„Tom Sawyer este un adevărat cântec de marcă pentru noi”, spune Alex Lifeson, chitaristul Rush. „Din punct de vedere muzical este foarte puternic, iar din punct de vedere al versurilor are un spirit care rezonează cu mulți oameni. E ca un fel de imn.”
Rush a ajuns la o interesecție de drumuri când s-au apucat să scrie Tom Sawyer. În anii 1970 deveniseră maeștrii indiscutabili ai hard-rockului progresiv, faimoși pentru piesele lor epice din punct de vedere conceptual, pe care le cântaseră pe ambele fețe ale vinilului. Dar cu primul lor album din anii 1980, Permanent Waves, a venit o schimbare semnificativă.
„Am început să scriem într-o formă mai economică, mai ermetică”, spune Lifeson. Rezultatul a fost single-ul hit The Spirit Of Radio , un tur de forță virtuoz-rock compactat în mai puțin de cinci minute. Iar versurile piesei s-au potrivit perfect cu această abordare mai directă. Autodidactul baterist Neil Peart, autor al tuturor versurilor Rush din 1975, găsise inițial inspirația în mitologia antică și science-fiction, dar pentru Permanent Waves versurile sale au fost mai simple, chestiunile spuse fiind mult mai lumești.
Tom Sawyer a fost cristalizarea acestei noi și moderne trupe Rush: un cântec puternic, finisat cu un mesaj profund filozofic. Dar a fost și un cântec pentru care Rush a rămas datoare nu numai unui gigant al literaturii americane, Mark Twain, dar și unui ciudat canadian pe numele lui Pye Dubois.
Poet fiind, Dubois a lucrat cu trupa Max Webster, care activa în Sarnia, Ontario, aceeași provincie în care luase naștere Rush, în Toronto. Ambele trupe erau apropiate, înregistrând o piesă împreună, Battle Scar, care a apărut în 1980 pe albumul Max Webster, Universal Juveniles. „Tipii ăia ne erau prieteni foarte buni”, își amintește Lifesin. „Dar Pye era un tip misterios – chiar ciudățel așa! Era foarte excentric, avea un soi de nebunie, dar scria niște piese extraordinare. Iar prin 1980 i-a trimis o poezie lui Neil cu ideea de a colabora la un cântec. Schița originală se numea Louie The Warrior. ”
Poemul se baza pe romanul din 1876 al lui Twain, The Adventures of Tom Sawyer , pe care toți cei trei membri Rush îil studiaseră în școală. Peart, în mod special, s-a identificat cu temele centrale ale cărții, cele despre rebeliune și independență. De la 2112, prin Freewill, până la Permanent Waves, individualitatea a fost un subiect care s-a repetat în versurile lui Peart. Ceea ce Dubois a creat în Louie The Warrior era, în cuvintele lui Peart, „un portret al unui rebel al timpurilor moderne”. „Neil a luat acea idee, a cizelat-o, a eliminat unele versuri ale lui Pye și și-a imprimat propria notă”, spune Lifeson. Peart a ales titlul simplu de Tom Sawyer și a completat versurile cu un element de autobiografie. Așa cum a spus-o el, „reconciliind băiatul și bărbatul din mine.”
Muzica din Tom Sawyer a fost de asemenea un punct de plecare pentru Rush. „Structural, modul în care cântecul se dezvoltă este foarte interesant, pornind de la primul vers care continuă cu o punte până la refren și solo, apoi se repetă”, pune Lifeson. „Nu era o structură obișnuită pentru noi la vremea aceea.”Și muzica a fost scrisă într-o modalitate mai neortodoxă – cel puțin pentru Rush.
„Moving Pictures era diferit pentru noi, pentru că era un fel de jam”, explică Lifeson. „Mare parte din materialul pentru acel album a fost scris stând pe jos. Cu siguranță a fost cazul lui Tom Sawyer. Repetam într-o mică fermă din afara orașului Toronto. Jumătate din hambar era un garaj, iar jumătate un spațiu mic pentru repetiții. De obicei mergeam acolo, începeam să cântăm și așa se nășteau piesele.”
„Pe Tom Sawyer, sintetizatorul este o parte-cheie a piesei”, spune Lifeson despre înregistrare. „A fost o bună integrare între noi trei și clape. Încă mai avem acel sentiment de trio. În plus, întotdeauna am simțit că trebuie să reproducem fiecare cântec cât mai fidel posibil când îl cântăm live, așa că Tom Sawyer a fost scris într-o astfel de manieră. Nu există chitară ritmică sub solo de chitară sau ceva de genul ăsta.”
