John Mayall: cele 8 cântece care mi-au schimbat viața

John Mayall a lucrat cu cei mai buni: Eric Clapton, Jack Bruce, Peter Green, Mick Fleetwood, John McVie, Mick Taylor și Aynsley Dunbar.

Nici în prezent lucrurile nu stau altfel. Albumul de anul trecut, Nobody Told Me, găzduiește aparițiile lui Alex Lifeson, Joe Bonamassa, Todd Rundgren și Steve Van Zandt.

Cu aproape 60 de albume în carieră, stadioane pline și cel care a dus bluesul britanic la cotele cele mai înalte, nu este de mirare că John Mayall este numit Nașul.

El a ales pentru revista Classic Rock cele opt cântece care i-au schimbat viața

Ravel – Bolero

„Tatăl meu avea o colecție de albume foarte bună. Era un chitarist cu jumătate de normă, așa că multe dintre aceste albume erau mai mult cu chitariști, așa că i-am ascultat pe mulți când eram mic. Dar prima mea dragoste adevărată a fost Bolero a lui Ravel, care are o construcție ritmică incredibilă.

Este o frază foarte simplă, care urcă pe măsură ce melodia continuă. Am învățat multe de la această bucată muzicală, cum ar fi că poți să te exprimi cu adevărat prin ritm.”

Eddie Lang and Lonnie Johnson – Midnight Call Blues

„Următoarea care mi-a atras atenția cu adevărat a fost opera chitaristului Eddie Lang, care a cântat mult cu violonistul Joe Venuti. A cântat și unele duete cu cântărețul de blues Lonnie Johnson. Sunt câteva duete minunate pe care le-au făcut împreună.”

Albert Ammons – Shout For Joy

„Albert Ammons a fost unul dintre cei mai grozavi cântăreți de boogie. L-am admirat cu adevărat. Pe el și pe Pete Johnson și Meade Lux Lewis, care erau regii boogie-ului în anii 1940.

Primul album pe care l-am cumpărat îl avea pe Albert Ammons pe o parte și o piesă a lui Meade pe cealaltă. Cred că oamenilor o să le placă energia piesei Shout To Joy!”

Charlie Christian – Seven Come Eleven

„Tatăl meu avea o colecție grozavă de discuri, așa că erau mulți chitariști valoroși pe care i-am ascultat, dar l-aș alege pe Charlie Christian, care era chitaristul care a cântat cu Benny Goodman timp de mulți, mulți ani, și chiar este pe unele dintre albumele sale.

Seven Come Eleven este o piesă bună de început pentru că are toată energia unei cântări de maestru, iar dacă devii dependent de ea, mergi la un magazin și caută o înregistrare numită Swing To Bop. Cred că o să-ți placă foarte mult.”

Art Blakey & the Jazz Messengers – Moanin’

„Art Blakey era liderul Art Blakey and the Jazz Messengers, și mereu i-am admirat simțul. Mereu a reunit muzicieni de valoare. Am avut plăcerea să-l văd în concert împreună cu Lee Morgan la trompetă și Wayne  Shorter la saxofon și Bobby Timmons la pian.

Cred că cel mai cunoscut cântec al său este Moanin’, care este foarte catchy. Este ceva ce mulți dintre prietenii mei au ascultat.”

Cannonball Adderley – Work Song

„Cannonball Adderley a fost un foarte mare cântăreț la saxofon. Tot ce a făcut mi-a plăcut: nu numai că el cânta fantastic, dar era și un lider de grup foarte bun. Vorbea mereu cu publicul căruia îi vorbea despre cântecele pe care urma să le interpreteze, și era un foarte bun entertainer.

Am avut marea plăcere să-l întâlnesc în anii 1970 când a venit la Los Angeles, și a fost un tip extraordinar cu care să stai de vorbă, și o persoană foarte respectată în lumea jazzului. Avea și muzicieni de blues cu care lucra. O să te bucuri ascultându-l.”

Django Reinhardt – Mistery Pacific

„Django Reinhardt a fost un cântăreț la chitară extraordinar. Avea un stil unic pentru că din nefericire nu își mai putea folosi două dintre degete. Era uimitor să asculți ceea ce putea să cânte cu  numai aceste trei degete.

Unul dintre cântece i-ar putea interesa pe ascultători. Este vorba despre Mystery Pacific, dar orice ai asculta de la Django este ceva bun pentru urechile celor care ascultă, mai ales cântecele pe care le-a înregistrat cu violonistul Stéphane Grappelli.”

Robert Johnson – If I Had Possession Over Judgement Day

„Robert Johnson este un personaj aproape mitic, pentru că a murit la o vârstă foarte fragedă și se presupune că a fost otrăvit de una dintre iubitele sale. Dar nimeni nu știe exact cum a murit.

Dar înainte să moară a înregistrat unele dintre cele mai frumoase cântece, care sunt cu adevărat unice. Cred că Eric Clapton a fost primul care m-a făcut să descopăr opera lui Robert Johnson și diversitatea cântecelor pe care le-a scris. Regela delta blues-ului!”

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.