Se împlinesc azi 5 ani de la moartea lui Lemmy Kilmister, fondatorul Motorhead. A fost membru al trupei The Rockin’ Vickers, roadie pentru Jimi Hendrix, solist Hawkwind şi liderul Motörhead, una dintre cele mai influente formații din istoria muzicii.
Într-un interviu apărut în revista Classic Rock cu puțin timp înainte de a muri, Lemmy a vorbit despre chitariști imposibili, un baterist care a vrut să-l dea afară din propria trupă și despre valoarea onestității.
Când ai înființat trupa, oamenilor nu le plăcea. Ai știut mereu că ai dreptate și ei se înșală?
Nicicum. Prima componență era o mizerie. Aveam un baterist (Lucas Fox) care nu mai cântase în nicio trupă înainte, și un chitarist, Larry Wallis care era mereu mândru și înfumurat. Asta a făcut lucrurile să fie foarte dificile. Când l-am adus în trupă pe Phil Taylor, lucrurile au început să se schimbe în bine.
Despre greșeli…sau nu
Esența Motorhead a apărut deodată din neant sau a trebuit să muncești la ea?
Secretul a fost să avem concerte. Așa cum făceau trupele atunci, ajungeai în fața oamenilor și cântai.. Când am început să avem concerte eram departe.
Da. Dar am crezut că o să se descurce așa cum a făcut-o în Thin Lizzy. În schimb, era o femeiușcă. Cine are nevoie de Omul Vagin în trupă?
Puțin din amândouă. Fiecare trupă se află la un moment dat în locul potrivit la momentul potrivit. Dacă Brian Epstein nu spar fi dus la Cavern și nu s-ar fi îndrăgostit de John Lennon, ar mai fi exitat oare The Beatles? Cine poate ști? Ceea ce ne-a diferențiat de ceilalți este că noi nu am făcut niciodată compromisuri. Ori facem ca noi ori murim – ne placi sau o ștergi.
