Trăim într-un teatru ieftin al absurdității și al ipocriziei. M-am săturat de menajamente și de discursuri politice sterile, poleite în amabilități ieftine. Este timpul să privim adevărul în față, oricât de incomod ar fi. Trăim într-o societate care a derapat grav, iar degradarea morală și analfabetismul comportamental au ajuns la cote alarmante.
Priviți în jur cum batjocura a devenit sportul național al celor care n-au nicio altă ocupație utilă. Cel mai grotesc este că majoritatea acestor indivizi se declară cu mândrie „creștini”, purtând cruciulițe la gât și bătându-se cu pumnul în piept despre credință, în timp ce comportamentul lor zilnic este o insultă la adresa oricărui principiu moral elementar.
Dacă Diogene umbla ziua cu lanterna aprinsă prin Agora spunând „Caut un om!”, astăzi, dacă am face la fel pe străzile noastre sau pe rețelele sociale, am găsi doar o armată de măscărici autoproclamați. Am ajuns în punctul ridicol în care ignoranța își permite să râdă de cunoaștere. Acești „creștini” de fațadă râd de oamenii de cultură, iau în derâdere cărțile pe care aceștia le scriu și pândesc cu o satisfacție morbidă orice mică eroare de exprimare -greșeli firești pe care orice ființă umană le poate face- pentru a o transforma într-un circ public. Pentru ei, a gândi și a crea este un defect, iar a distruge este o virtute.
Își imaginează că sunt superiori, inteligenți sau spirituali. Ce iluzie comică! În realitate, nu fac altceva decât să-și expună public propria nimicnicie. Dar tragedia cea mai mare nu este că acești inculți își dau măsura goliciunii sufletești. Tragedia este că își aleg ca public fix tinerii. Acești măscărici le servesc tinerilor un spectacol grotesc în care vulgaritatea este prezentată drept curaj, iar batjocura drept intelgență. Îi învață pe cei tineri că nu merită să citești, să înveți sau să te autodepășești, ci doar să stai pe margine și să hușuiești efortul altora.
Să fie foarte clar! Batjocura nu este o dovadă de putere, ci certificatul oficial de ignoranță, ipocrizie și lipsă de educație. O societate care permite ca modelele tinerilor să fie niște diletanți care își bat joc de cultură este o societate care își semnează singură actul de deces intelectual.
Dacă vrem să mai salvăm ceva din această națiune, trebuie să curmăm acest fenomen cu fermitate. Avem nevoie de o educație severă, de protejarea adevăratelor valori în școli și de izolarea morală a acestor demagogi ai derizoriului. Lipsa de bun-simț și ipocrizia celor care pun etichete jignitoare ziua și se uită la icoane seara trebuie expuse fără ezitare. Cine nu înțelege de vorbă bună ce înseamnă respectul pentru muncă și cultură, va trebui să învețe prin disciplină și consecințe pe măsură.
