Soundgarden lansează în 1994 Black Hole Sun, piesă de pe albumul Superunknown.
Până când au lansat piesa, trupa avea deja un album certificat „de platină” (Badmotorfinger din 1991) și a ajutat la definirea sound-ului muzicii rock din anii 1990. Dar a fost videoclipul ciudat la piesa Black Hole Sun cel care a transformat membrii trupei în megastaruri în vara lui 1994 și i-a adus cea mai mare audiență pe care a avut-o vreodată. Succesul său se datorează nu numai faptului că s-a aflat în heavy rotatio pe MTV, dar și pentru că aproape îți era imporibil să-ți iei ochii de la el. Efectele vizuale suprarealiste era atât de bizare și hipnotice, încât nici nu-ți trecea prin cap să schimbi canalul.
Fie că a fost destinul ori noroc chior, inspirația pentru cântec i-a venit lui Chris Cornell dintr-o întâmplare. „Am auzit din greșeală un prezentator TV și mi s-a părut că a zis „black hole sun”, dar spusese altceva de fapt”, își amintea Cornell în 2015 în timpul unui interviu. „Am fost corectat, dar după aia m-am gândit: Ei bine, n-a spus-o, dar eu am auzit așa – și s-a creat această imagine în mintea mea, și mi-am zis că ar fi un titlu incredibil pentru o piesă. A fost o expresie provocatoare și a devenit acel cântec.”
Cu titlul piesei răsunându-i în minte, Cornell a lucrat la o piesă. În timpul unei călătorii lungi cu mașina în drum spre casă, a cântat și a fredonat diverse idei doar pentru el. „Am petrecut mult timp fredonând melodiile alea ca să nu le uit”, își amintea el. „Am ajuns casă și le-am fluierat într-un reportofon. A doua zi am adus totul în lumea reală, schimbând pe ici pe colo, pentru a face melodia mai interesantă. Apoi, am scris versurile și a fost la fel – un flux bazat pe senimentele pe care le-am avut din refren și titlu.”
Cornell estima că a scris Black Hole Sun în 15 minute.
Structura piesei era diferită de precedentele cântece ale trupei. Din cauza asta, Cornell era destul de îngrijorat de reacția colegilor săi. „Mă gândeam că s-ar putea să le placă, dar nu ca pe o piesă semnată Soundgarden”, spunea el. „Nu eram sigur. Uneori, un cântec împinge limitele și s-ar putea să nu-l simți ca aparținând personalității muzicii care caracterizează trupa.”
Cornell le-a prezentat colegilor săi cântecul pe care-l scrisese. Răspunsul lor a fost pozitiv, dar destul de precaut. „Nu era genul acela de cântec greu, orientat pe chitară cu care ne obișnuisem – avea mai mult o construcție pop”, își amintește chitaristul Kim Thayil. „Am înțeles că avea un potențial comercial foarte puternic. Nu știam ce urma să însemne asta pentru noi. Dacă devenea un succes uriaș, se aștepta lumea să-l cântăm oriunde mergeam? Aici am ezitat.”
Bassistul Ben Shepherd era un pic mai entuziasmat de piesă. „Am știut imediat că era un cântec cu greutate și putere”, își amintește. „L-am pus pe aceeași treaptă cu Stevie Wonder, acel nivel de compunere a versurilor. Uriaș.”
Probabil că cel mai entuziasmat a fost producătorul Michael Beinhorn. „M-am simțit de parcă am fost lovit de un autobuz.”, spunea el când își amintea momentul când a auzit pentru prima dată Black Hole Sun. „Este de obicei un punct al muzicii când nu mai ești atent, dar de data aceea am simți că am capul băgat într-o menghină. A fost una dintre cele mai incredibile cântece pe care le auzisem vreodată. L-am cântat de 15 ori la rând. I-am spus lui Chris că era un geniu.”
Trupa a decis să înregistreze un demo al piesei. Au fost adăugate diverse elemente piesei, pentru că membrii trupei au considerat că așa vor rămâne fideli atitudinii consacrate a trupei. O componentă-cheie în acest sens este solo-ul de chitară al lui Thayil. „Solo-ul mi-a permis să fac ceva sălbatic și zgomotos, fiind unul dintre puținele lucruri care, statistic vorbind, au crescut valoarea piesei și au adus partea întunecată, psihedelică a Soundgarden”, a spus el.
Black Hole Sun a devenit piesa a șaptea de pe albumul Superunknown. Suprinzător, cântecul nu a fost ales să fie primul single…nici măcar al doilea. Onorurile le-au revenit pieselor Spoonman și The Day I Tried to Live.
