În 1997, The Verve lansa în Marea Britanie Bittersweet Symphony, o piesă cu care se poate spune că trupa a dat marea lovitură. Vocalul Richard Ashcroft a scris versurile piesei, dar backing-ul instrumental a fost parțial inspirat din versiunea simfonică a piesei The Rolling Stones, The Last Time, înregistrată în 1965 de Andrew Oldham Orchestra.
Trupa a convenit inițial pentru licența unui segment de cinci note din înregistrare în schimbul a 50% din drepturile de autor, dar fostul manager The Rolling Stones, Allen Klein, susține că The Verve nu a respectat înțelegerea folosind o bucată mai mare decât cea pentru care conveniseră. ABKCO Records, compania lui Klein, a deschis o acțiune în instanță pentru plagiat în numele său și al autorilor The Last Time, adică Mick Jagger și Keith Richards.
The Verve a pierdut toate drepturile de autor asupra compoziției și drepturile de publicare către ABKCO, iar creditul pentru piesă i-a revenit lui Jagger și Richards. „Ni s-a spus că va fi 50/50”, își amintește bassistul The Verve, Simon Jones. „Apoi au văzut cât de bine merge discul, Au sunat și au zis că vor 100% sau îl scot din magazine. Și atunci nu prea ai de ales.”.
Andrew Loog Oldham, un alt fost manager The Rolling Stones, care deținea practic înregistrarea din care a fost folosită o bucată, a dat trupa în judecată în 1999 pentru 1,7 milioane de dolari. Într-un final, The Verve a pierdut întregul control asupra hitului lor. A fost folosit într-o reclamă Nike împotriva voinței lor, fără a le aduce vreun ban și zdrobindu-le simțul integrității artistice. „Încă mi-e silă de toată treaba asta”, a declarat peste ani Ashcroft. Insulta finală a venit când Bittersweet Symphony a fost nominalizată la categoria „Cel mai bun cântec” la premiile Grammy, cu Mick Jagger și Keith Richards ca autori.
Saga Bittersweet Symphony poate fi privită fie ca o poveste din care să învețe alții, fie cel mai nedrept capitol din istoria copyright-ului în lumea muzicii.
