Piesa Rooster a băieților de la Alice In Chains a devenit una dintre piesele definitorii ale trupei, dar a avut un debut modest. Când chitaristul Jerry Cantrell s-a găsit în situația de a nu mai avea casă la începutul anului 1991, a cerut ajutorul unei legende grunge.
„Trăiam prin diverse locuri”, își amintește Cantrell, „așa că m-am mutat acasă la vocalistul Soundgarden, Chris Cornell și soția sa Susan Silver, în Seattle. Susan era managerul trupei Alice In Chains la vremea aceea. Am stat câteva săptămâni, sus, într-o cameră micuță.”
Singur, târziu în noapte, gândurile lui Cantrell reveneau la tatăl său înstrăinat, ale cărui traume psihice în urma Războiului din Vietnam au contribuit la destrămarea familiei cu câțiva ani în urmă. „Experiența aceea din Vietnam l-a schimbat pentru totdeauna”, explică Cantrell „și cu siguranță a avut un efect asupra familiei noastre, așa că eu cred că acela a fost un moment definitoriu și din viața mea.
Nu el a plecat. Noi l-am părăsit. Nu era un mediu OK pentru nimeni, așa că am plecat să stăm cu bunica mea în Washington și acolo am mers la școală. Nu prea l-am avut pe tata prin preajmă, dar m-am gîndit foarte mult la el în perioada aceea.”
Stând în fața unui recorder, cântecul care a fost scris de Cantrell s-ar putea să fie plin de amărăciune. Iar versurile sunt scrise din punctul de vedere al tatălui său, descriind „transpirația usturătoare” („stinging sweat”) și „malaria” („mosquito death”) prin junglă și o încăierare imaginară cu vietnamezii.
Titlul era o poreclă dată de Cantrell Sr. de către străbunicul său: „Aparent, era un copil foarte neastâmpărat, iar părul i se ridica deasupra capului ca o creastă de cocoș.
Aveam o serie de resentimente, așa cum ar avea orice tânăr în situația în care un părinte este plecat sau familia s-a destrămat. Dar pe Rooster, am încercat să privesc lucrurile din punctul său de vedere – prin ce s-ar putea să fi trecut. Ca să fiu sincer, nu m-am gîndit mult intenționând să fac asta; pur și simplu așa mi-a venit.
Dar asta este grozav la muzică – uneori poate ajunge în profunzimi la care nu ai ajuns niciodată în nicio conversație cu cineva. ”
Alice In Chains s-a bucurat de ceva succes cu albumul lor de debut din 1990, Facelift, și single-ul Man In The Box, dar Rooster a fost de departe primul cântec care a anunțat profunzimea talentului acestei trupe.
Cantrell își amintește că „a fost ca o mare realizare pentru mine, ca tânăr autor de muzică”, iar acest sentiment a avut ecou atunci când a pus demo-ul vocalistului Layne Sraley, bassistului Mike Starr și bateristului Sean Kinney.
Când a fost vorba de înregistrarea piesei Rooster, trupa a încercat să creeze un avantaj. „Cameron Crowe venise deja la noi să ne solicite un cântec pentru filmul său Singles”, își amintește Cantrell. „În sesiunea destinată înregistrării piesei Would? am terminat prin a face demo la 10 piese, care au inclus tot materialul care a ajuns pe EP-ul Sap, din 1992, Rooster și alte două de pe Dirt.”
Rooster a fost finalizat la Eldorado Studios din Los Angeles, fiind o coproducție cu Dave Jerden. „S-a dovedit extrem de puternică.”, spune Cantrell „iar modul în care Layne a cântat a fost uluitor.”
„Tată meu nu a vorbit niciodată despre acea perioadă din viața sa și era destul de reticent atunci când cineva i-o cerea”, își amintește chitaristul. „Așa că am fost uimit că a fost de acord cu solicitarea lui Mark, cam o oră, pe film. A fost complet relaxat, calm, a fost de acord cu tot și s-a simțit bine să facă asta”, a adăugat Cantrell în notele de observație din Music Bank din 1999. „Ba chiar l-a făcut să plângă. A spus că a fost o experiență ciudată, una tristă și a spus că speră ca nimeni altcineva să treacă prin asta”
Lansat ca single în 1993, Rooster și-a croit imediat calea printre fanii grunge. „Am fost prin toată lumea”, spune Cantrell, „am vorbit cu veterani din misiunea „Furtună în deșert” și de la recentul război din Irak, și au o profundă afinitate pentru acea piesă. De curând am primit o scrisoare din partea unui tip din Irak care mi-a spus că unitatea sa de luptă își schimbase de curând parola în Rooster. În mod clar, este păcat că oamenii au nevoie să lupte în continuare pentru politic. Dar este cool că oamenii creează o legătură cu acea piesă, că o fac să fie parte din evenimentele prin care trec.”
