Jeff Buckley, despre muzică și viață. Un interviu rar cu unul dintre cei mai creativi muzicieni

În 1995, în timp ce lucra la un post de radio italian, jurnalista Luisa Cotardo a condus ceea ce urma să devină una dintre cele mai candide, sentimentale și profunde conversații cu îndrăgitul muzician Jeff Buckley (17 noiembrie 1966 – 29 mai 1997).

Singurul său album de studio, emblematicul Grace  – care include și extraordinarul cover după piesa „Hallelujah“ a lui Leonard Cohen, piesa pentru care rămâne în memoria noastră –  fusese lansat  cu câteva luni înainte, iar Buckleu tocmai cântase în orașul Correggio din nordul Italiei, în cadrul turneului său european. Aproape doi ani mai târziu, la 30 de ani, va muri înecat în Wolf River din Tennessee, în timpul unui turneu, devenind unul dintre cei mai creativi artiști tragici din istorie – și pentru că a devenit și mai aplaudat după moartea sa. Rolling Stone l-a numit unul dintre cei mai mari 100 de cântăreți din toate timpurile.

Cotardo a povestit pentru Brain Pickings despre întâlnirea cu Jeff Buckley și a făcut publice o parte din înregistrarea interviului în care artistul discută cu mare deschidere și eleganță despre filosofia sa despre muzică și viață.

Mai jos sunt câteva fragmente.

De ce a ales să nu includă versurile în broșura din album, un efort deliberat de a onora muzica ca pe o profundă experiență personală interpretată și trăită în mod diferit de fiecare ascultător: „În loc ca oamenii să stea să citească pe niște foi – în loc să se uite la pașii de dans înainte de dans, practic doar vor parcurge dansul. Așa că vor lăsa cântecele să li se întâmple, să intre în viața lor. Apoi, vor descoperi care este sensul , dar pentru moment – adică, știi, ne întâlnim pentru prima dată și este mai bine…este mai bine să-ți extragi propria realitate din ele chiar acum, în loc să citești“.

Despre ce încearcă să comunice prin intermediul cântecelor sale: „(Ceea ce încerc să comunic) nu are un limbaj cu care să pot comunica. Lucrurile pe care vreau să le comunic sunt pur și simplu evidente, lucruri pline de emoție. Și practic este vorba despre cadouri intelectuale și emoționale pe care le aduc – adică, înțelegere. Dar nu am o mesaj important pe care să vreau să-l transmit lumii prin muzica mea. Muzica poate spune omaenilor tot ce au nevoie să știe despre a fi om. Nu este informația mea, N-am inventat-o eu. Pur și simplu am descoperit-o“.

Despre concertele de caritate de tipul LiveAid: „Mi-ar plăcea ca foametea și opresiunea să dispară din Africa. Aș vrea ca banii oamenilor preocupați de asta să ajungă acolo, ștrii, să ajungă în Africa, să fie de folos. Dar…adevărata soluție va veni din Africa care conduce Africa nu din Marea Britanie care conduce Africa, nu din SUA care conduc Africa – este singura soluție adevărată. Dacă Africa va conduce Africa, așa va fi singura modalitate prin care se va crea un pattern pentru ca opresiunea din afară să fie oprită – nu banii, nu numai banii. Banii sunt o unealtă și pot fi, nu știu, chiar nu știu…Este extraordinar că mandela a ieșit și a ajuns președinte în America, Cred că asta este adevărata revoluție.“

Despre ce înseamnă casă și bunuri pentru un nomad ca el: „Nu știu ce înseamnă bunuri…Nu pot decât să-mi folosesc creierul și să spun lucruri interesante. Chiar nu aș putea să fiu sincer spunându-ți ce sunt alea bunuri…Amintirile mele despre un anume loc sunt legăturile mele cu acel loc – amintirile experienței tale în acel loc sunt legătura ta…Toți oamenii aparțin șumii. Nu există exclusivitate când vine vorba de asta…Solul din America poate diferi de cel din Malaezia, dar tot pământ este, tot același este. Și culoarea pielii oamenilor poate diferi dintr-un loc în altul, dar tot piele este. Și, acestea fiind spuse, nu există diferențe. Oamenii trebuie să aparțină pământului, iar un călător trebuie să aparțină lumii cumva iar lumea trebuie să-i aparțină cumva. Dar, știi, există și nivelul social – un fel de nivel arhetipal, iar oamenii de obicei trăiesc în niveluri sociale“.

Un sfat înțelept despre a exista în această lume: „Nu am niciun mesaj pentru nimeni, în afară de, știi, să fii suficient de treaz pentru a vedea unde te afli în fiecare moment și cât de frumos este asta și ce poezie are în sine, chiar și atunci când ești în locuri pe care le urăști“.

Despre drumul cuiva de autocunoaștere și despre renunțarea la visurile care nu se mai potrivesc acelui drum: „Face parte din maturizare să-ți proicetezi visurile de realizare în viață și apoi să proiectezi visurile realizate în viață și un rezultat pe care ți=l dorești. Este parte din a deveni un întreg. Ca un joc copilăresc. este cinstit – este un joc cinstit, pentru că…vrei ca viața ta să aibă speranță și poibilitate.

Este așa: când ajungi la adevăratul sens al vieții, viața are propriul său ritm și nu poți să-ți impui propria ta structură peste el – trebuie să asculți ce-ți spune și trebuie asculți și ce-ți spun căile tale în viață. Nu este ca și cum ai muta pământul cu tractorul – viața nu e așa. Viața este mai mult ca pământul despre care înveți și în care sădești plante… Este ceva cu care trebuie să relaționezi ca să experimentezi – nu-l poți modela – nu-l poți controla.“

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.