Alice Cooper era pe scenă când s-a născut hard rock-ul și heavy-metal-ul, pândind în umbră ca un spectru malefic. Generații de trupe de la Kiss la Marilyn Manson îi sunt datoare lui Alice Cooper. Metal Hammer a stat de vorbă cu el.
Care este cel mai nasol lucru când te afli într-o trupă?
Este grozav să vorbești cu oamenii în interviuri, dar când ai 22 de interviuri într-o zi începi să te cam pierzi. Nu poți să spui aceleași lucruri de fiecare dată. Când intram în topurile din Marea Britanie, aveam câte 20-25 de interviuri pe zi, 10 zile la rând. Când întâlnesc trupe noi acum care sunt nerăbdătoare să reușească, le spun să fie atente la ce-și doresc pentru că atunci începe adevărata treabă.
Care este cel mai bun sfat care ți-a fost dat vreodată?
Am învățat observându-i pe ceilalți că, cu cât mai mari erau, cu atât se purtau mai frumos. Toți cei pe care i-am întâlnit și pe care i-am admirat foarte mult au fost cei mai drăguți oameni – The Beatles, Elvis Presley și Salvador Dali. Întotdeauna am simțit că dacă ajung la nivelul lor, cel mai bun lucru este să fiu amabil și să fiu eu însumi.
Când a fost prima dată când te-ai simțit un star rock?
Când ajungi pe scenă, nu mai ești tu însuți și devii brusc un personaj diferit. Când am format personajul lui Alice, oamenii mă opreau pe stradă și-mi spuneau: „Ești tipul cu machiaj și cu șarpele! Pot să-ți fac o poză?”. Oamenii cred că poate sunt prea bătrân, dar îmi fac probleme despre ziua când ei nu vor mai dori să facă poză cu mine.
Care a fost cea mai rea experiență a ta cu drogurile?
Eram la o petrecere în Detroit când THC era în vogă și toată lumea lua aceste capsule, erau foarte tari și toată lumea leșina. M-am trezit la 3 dimineața și erau 40 de trupuri întinse pe jos în jurul meu. Am crezut că totată lumea în afară de mine murise. Era mijlocul iernii, așa că am ieșit în zăpadă și am mers cam trei kilometri îmbrăcat doar într-un tricou încercând să redevin om. Până să mă întorc, începuseră și ceilalți să se trezească. Era îngrozitor!”
Cânda fost ultima oară când ai plâns?
Nu sunt chiar atât de emoțional, sunt foarte logic așa încât pot separa lucrurile. Pot fi trist, dar se întâmplă foarte rar să plâng. Probabil că ultima oară a fost când a murit tatăl meu în 1987.
Poison este una dintre preferatele mele, pentru că oamenii reacționează la cântece înfricoșătoare, iar când pui Poison, este chiar erotic, este altceva pentru Alice Cooper.
Cât de greu este să organizezi un concert nou Alice Cooper în fiecare an?
Este perioada mea preferată din an pentru că se fac propuneri și punem totul cap la cap ca într-un puzzle. Întotdeauna stabilim finalul mai întâi și lucrăm de la coadă la cap; știu că trebuie să fie ceva cu No More Mr Nice Guy, Poison și School’s Out. Sunt doar trei sau patru piese care-mi acordă luxul de a face ceva la care se așteaptă publicul – de exemplu, Steven o să fie în viitorul turneu.
Cine e Steven?
Steven este copilașul care există în fiecare dintre noi, este un neastâmpărat inocent și care este fascinat de orice – e un fel de poltergeist. Este un copil pe care nu vrei să-l vezi crescând, așa că să nu vă pierdeți niciodată copilul interior pentru că este foarte important pentru ceea ce sunteți. Și Alice are o parte din el care depinde de un astfel de micuț.”
