(VIDEO) Weekend cu blues, rock și jazz la Brașov

Am fost weekendul trecut la Brasov Jazz&Blues Festival pentru prima dată. Am zis că după festivalurile de la Sighișoara, Sibiu și Cluj, Brezoi și Focșani ar fi frumos să văd și cum se descurcă brașovenii atunci când vine vorba de organizat un festival de muzică bună. București nu are un astfel de festival. Adică are, un festival de jazz, mult prea scorțos și pretențios pentru gusturile multora. Și ale mele.

Așa că m-am urcat în tren vineri, și dusă am fost direct în primul rând al sălii de la Teatrul „Sică Alexandrescu“ pentru a face încălzirea cu Dorrey Lin Lyles și LK Band. Let there be blues! Scuze, Berti Barbera și Florian Giuglea, îmi pare rău nu am putut ajunge joi, dar am înțeles că a fost o seară extraordinară acolo, pe „altarul“ bluesului și jazzului fix din buricul Brașovului.

Să revin la Dorrey Lin Lyles. A fost o călătorie interesantă, sexy și intoxicantă, un amestec perfect de gospel, jazz, soul și blues. Cu o energie pozitivă de invidiat a reușit să ne atingă pe fiecare acolo unde vibram mai mult. Și așa cum a zis și ea: „muzica pătrunde în suflet, traversează toate barierele care distrug ignoranța și ne unește pentru a crea o mare familie“.

Dorrey Lin Lyles  a fost acompaniată de LK Band, o trupă formată din Lasr Kutsche (chitară), Atilla Herr (chitară bass), Heiko Jung (tobe) și Till Sahm (pian.)

Fără supărare, putem spune că apoi, am ridicat puțin nivelul, cu una din legendele vii care a venit la acest festival. Un om care a fost și elev, și profesor timp de 15 ani, la una dintre cele mai mari școli de muzică din lume, Berkley, din Boston, un maestru al claviaturilor. Bruce Katz folosește atât pianul în foarte multe stiluri, dar și orga Hammond. Este un artist care a cântat cu nume imense ale musicii americane: Ronnie Earl, Delbert McClinton, Jaimoe`s Jasssz Band, John Hammond.

Bruce Katz are o blândețe, decență și un bun simț cum rar mai întâlnești în zilele noastre. Este unul dintre marii pianiști de blues și jazz din America, care de altfel a fost și nominalizat de-a lungul carierei de cinci ori la categoria Cel mai bun pianist de blues din America. Este liderul trupei Bruce Katz Band de 25 de ani.

Anul acesta a câștigat alături de Giles Robson (un muzicuțist pe care l-am văzut la Brașov în a treia seară de festival) Premiul pentru Albumul Acustic al Anului în cadrul Galei Blues Music Awards în Memphis. Bruce Katz Band îmbină într-un mod interesant blues-ul, soul-jazz și muzica specifică zonei New Orleans. Bruce Katz BAnd înseamnă: Bruce Katz (orgă și pian), Aaron Lieberman (chitară/voce) și Ray Hangen (tobe).

Înainte să plec, mi-am făcut temele. Adică m-am informat despre fiecare artist pe care urma să-l văd, ca să știu cam cu ce se „mănâncă“. Despre Giles Robson și muzicuța lui citeam numai aprecieri de genul cum că ar fi unul dintre cei mai buni muzicuțiști ai lumii. M-am gândit că obligatoriu ar trebui să fie ceva special acolo. Este un muzician din Anglia dedicat total blues-ului. Și așa a dovedit și pe scena din Brașov când a captat întreaga audiență. Vocea sa specială și abilitatea de a stăpâni muzicuța au făcut publicul să fie acolo, cu el pe scenă. Chiar și atunci când el a coborât printre spectatori, cântând minute în șir la muzicuță, fără pauză.

Și a venit și momentul culminant. Mult așteptat. O treime din legendara trupă Mountain, bateristul Corky Laing urma să urce pe scenă cu muzica ce l-a făcut celebru. Un personaj extrem de cald, volubil, prietenos și…vorbăreț și cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat. „Mulțumesc (s-a adresat el în limba noastră). Sper ca până la sfârșitul serii să învăț să vorbesc în limba voastră. Iar dacă voi credeți asta înseamnă că sunteți nebuni“. Dar și un muzician de excepție. „Nu există un instrument mai frumos și mai complet decât tobele“, spunea sîmbătă seara. Cu fiecare bătaie a dovedit asta și cât de mult iubește acest intrument.

Trupa Mountain a existat într-o perioadă de maximă creativitate, dar și de abuz în istoria rockului în SUA. Mountain era un nume imens în anii 1960. La sfârșitul anilor 1960, un producător s-a gândit să foirmeze acest grup care inițial avea un alt baterist. Iar în acea formulă, grupul Mountain a cântat la Woodstock. Corky a intrat în trupă cam la o lună după acest eveniment. Din acelk moment trupa a început să cunoască succesul. În acea perioadă erau puțini bateriști cu explozie și creativitate.

Concertul de sâmbătă seara a fost o experiență. O experiență pentru oamenii care iubesc rockul, o experiență de concert. Am trăit puțină istorie. Corky Laing a urcat pe scenă alături  Phil baker (chitară) și Mark Mikel (chitară bass).

Chiar dacă nu i-am văzut, sunt sigură că duminică seara, seara de jazz, Dock In Absolute și Kekko Fornarelli Trio au adus pe scenă emoție, autenticitate și efecte sonore, cu un sound modern și rafinat.

Făcând un rezumat, nu există niciun motiv să nu revin la Brașov la edițiile viitoare.

Text de Andreea Tudorică