Linkin Park – Waiting for the end

Ma si enervez. Parca sunt singura careia ii place in mod special Waiting for the End. La radio nu e in nicio rotatie, nimeni nu mi l-a cerut vreodata. Il pun eu singura pina va intra bine in cap. Si in timp ce ma enervez, citesc. Si ce sa vezi, e cantecul preferat de Chester Bennington. Ii place dinamica, ii plac versurile, ii place vibe-ul usor varatec, ii place ca te urca, te pune pe picioare. N-as fi putut spune mai bine. Chester e foarte om atunci cand vorbeste despre Waiting for the End. „The song doesn’t get into ‘poor me'” spune el. „It just says, ‘This happened. I’m not gonna focus on what got me here. I know what I want. That’s what I’m holding on to.”
I se pare ca e un cantec care ii recunoaste si vulnerabilitatea, dar si umanitatea. I se pare ca toti trecem pe acolo, toti ne agatam de ce nu avem dar vrem.
Si nu vorbesc de Chester Bennington la trecut. Il ascult, deci exista.

Related Posts