Zilele acestea a plecat spre librăriile fizice și online din întreaga țară ediția în limba română a romanului Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim de László Krasznahorkai, „una dintre realizările supreme ale literaturii contemporane”, în aprecierea criticilor de la Paris Review. Ediția în limba română, publicată în cadrul colecției Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M, poartă semnătura uneia dintre cele mai importante traducătoare de limba maghiară de astăzi: Ildikó Gábos-Foarță.
Roman „apocaliptic, vizionar, nebunesc” (Publishers Weekly), Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim are drept pretext întoarcerea baronului Béla Wenckheim în orașul său natal din Ungaria, după o lungă perioadă de exil petrecută la Buenos Aires, de unde a fugit din cauza datoriilor imense lăsate în cazinouri. Dorința lui secretă este să se împace cu iubita din liceu, Marika. Ceea ce urmează însă este o simfonie a confuziei, o înlănțuire de evenimente haotice în care sunt angrenați politicieni de provincie și infractori mărunți, dar și un straniu Profesor, un savant de renume mondial care cercetează mușchiul de copac și încearcă să se detașeze, în izolare, de orice formă de gândire. Fără să știe, locuitorii orașului se află pe marginea abisului, a morții iminente care se apropie pe ritmurile melancolice și isterice ale ceardașului.
„Textul acestui roman absolut fascinant, deopotrivă apocaliptic şi carnavalesc, mi s-a părut un fluviu în care, odată ce-ai intrat să te scalzi, nu mai e permis să faci pluta liniştit, ci eşti prins, fără scăpare, în vârtejul curgerii lui, iar dacă nu vrei să te îneci, trebuie să înoţi şi să te zbaţi ca să ieşi cu bine la malul celălalt, al celeilalte limbi. Astfel că, după o nu prea lungă zbatere, am respirat adânc şi am început să înot cu încredere, cu bucurie, cu tot mai mult elan, până când fluviul s-a îmblânzit, ba chiar m-a îmbrăţişat, iar eu puteam să savurez înotul, curgerea, plutirea, să ascult muzica valurilor, să mă las absorbită de magnetismul lor.
Mi-aş dori ca excentricul baron Wenckheim să fie întâmpinat cum se cuvine şi pe ospitalierul peron al limbii noastre!”, a mărturisit Ildikó Gábos-Foarță, traducătoarea cărții.
Considerat astăzi unul dintre cei mai importanți prozatori și scenariști maghiari contemporani, László Krasznahorkai s-a aflat constant pe listele autorilor finaliști la Nobelul literar din ultimii ani. Tradus și recenzat elogios de publicațiile din întreaga lume, Krasznahorkai este unul dintre puținii scriitori central și sud-est europeni despre care nume importante ale literaturii și eseisticii contemporane au scris în termeni elogioși. „Krasznahorkai este maestrul maghiar al apocalipsei, comparabil cu Gogol și Melville”, afirma în urmă cu câțiva Susan Sontag, unul dintre cei mai influenţi critici culturali ai Americii moderne. La rândul său, W.G. Sebald, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, remarca profilul inconfundabil al prozatorului și scenaristului maghiar, comparându-l cu clasicii literaturii ruse: „Universalitatea viziunii lui Krasznahorkai o rivalizează pe cea a Sufletelor moarte gogoliene, cu mult deasupra preocupărilor inferioare ale literaturii contemporane”.
László Krasznahorkai a absolvit filologia cu o teză despre opera scriitorului Sándor Márai și, după definitivarea studiilor, și-a câștigat existența ca scriitor profesionist. A avut o strânsă colaborare cu celebrul regizor maghiar Béla Tarr, în urma căreia au rezultat filme precum Satantango sau Calul din Torino. Este laureatul unora dintre cele mai importante premii din Ungaria și străinătate, printre care se numără Man Booker International Prize, Best Translated Book Award, National Book Award for Translated Literature sau Europäischer Literaturpreis. În colecția Anansi. World Fiction urmează să apară romanul său din 1985, Satantango.
