Flea, despre viața înainte de Red Hot Chilli Peppers: „Am crescut alergând de colo-colo în fundul gol“
În autobiografia sa, basistul de la RHCP vorbește despre copilăria sa dificilă și violentă și despre relația conflictuală cu Anthony Kiedis, solistul trupei.
El își amintește o noapte de Halloween cu adevărat de coșmar. La 13 ani, colinda din casă în casă cu prietenii lui, când s-a răspândit un zvon prin vecini că un nebun trăgea cu arma la întâmplare pe stradă. Copiii îngroziți au început să alerge spre case pentru a fi în siguranță, dar când Flea s-a apropiat de casa lui, a observat că toate ferestrele din față erau spulberate, iar cioburile erau împrăștiate pe toată peluza. Odată intrat în casă, și-a găsit tatăl vitreg, Walter, stropit de sânge pe față și pe corp, și cu un pistol lângă el. „Era nebunul despre care vorbea toată lumea“, își amintește Flea. „Eram îngrozit și rușinat“.
Având în vedere genul acesta de evenimente povestite de Flea, se justifică într-un fel titlul cărții, „Acid for the Children“. Se concentrează pe anii în care s-a format, pe anii cu RHCP, propriile traume legate de trupă, inclusiv cu învinovățirea lui Flea în legătură cu prematurul deces al chitaristului Hillel Slovak, la numai 26 de ani. Dar principala parte a cărții se sfârșește cu primul lor show live.
Dar, având în vedere violența, consumul de droguri și aventurile din trecutul său, e clar că nu putem vorbi de o copilărie obișnuită. „În final, m-am obișnuit cu ideea de a descoperi „de ce“ – ul din primii mei ani de viață“, spune el.
Prima parte a cărții se concentrează pe percepțiile impresioniste din primii patru ani de viață în Melbourne, Australia, unde s-a născut sub numele de Michael Peter Balzary. Când a împlinit cinci ani, serviciul tatălui său a necesitat mutarea în Rye, o suburbie în nordul New York-ului. Când a împlinit 7 ani, părinții lui Flea au divorțat, iar tatăl său s-a mutat în Australia, făcându-l pe Flea să se simtă abandonat și în nesiguranță. Lucrurile au devenit și mai nesigure în momentul în care mama lui s-a recăsătorit cu Walter Urban Jr, un muzician de jazz cu probleme psihice. Imediat, Walter a mutat familia (inclusiv pe sora mai mare a lui Flea, Karyn) în casa părinților lui, unde au trăit împreună la subsol. Despre Walter, Flea povestește mereu că era un tip ciudat și foarte violent.
„Pentru cineva ca mine, care alerga ca nebunul pe stradă, drogurile mi-au dat acces la subconștient, pentru a-mi dezvolta introspecția“, spune el.
Într-un capitol intitulat „Men Don’t Kiss Men“ își amintește cum s-a simți la șase ani, atunci când tatăl său l-a certat pentru insista să fie pupat. I-a sădit în el o dorință de rebeliune împotriva naturii restrictive a identității masculine. Flea a recunoscut că a avut experiențe homosexuale în adolescență și tinerețe. „Nu am vrut să fie ceva care să fie trecut la senzațional. Pentru mine, nu a fost mare lucrur. Am experimentat și s-a dovedit că nu sunt gay. Așa că nu asta e povestea mea“.
O altă parte din cartea lui Flea se concentrează pe relația profundă și complicată cu solistul RHCP, Anthony Kiedis. În carte, îl numește pe Anthony „legătura lipsă pe care nu am luat-o niciodată în considerare. Nu seamănă cu nimeni altcineva pe care am întâlnit până acum. Printre prietenii mei, eram tipul care încerca mereu să facă ceva care va băga lumea în sperieți. Apoi l-am întâlnit pe Anthony și s-a potrivit cu mine la fiecare pas. Am făcut tot felul de nebunii.“
În carte, Flea se referă la Anthony cu venerație, dar îl numește în același timp și ca tipul care vrea să dețină controlul. Dar, totuși, este vag în privința detaliilor. „Nu acceptă că sunt diferit și că lucrurile care mă entuziasmează pe mine nu-l entuziasmează pe el“, spune el. „El vrea să fie alfa.“ Admite, de asemenea, că anii mulți în care Anthony a consumat droguri în exces l-au înfuriat. „Este dureros, înspăimântător și trist“, spune Flea. „Pentru că raționamentul cuiva care este dependent de droguri este neplăcut, greșit și sec.“
În final, Flea spune că i s-a părut foarte greu să scrie o carte. „Am trecut prin atât de multe ca să fiu sincer despre ceea ce m-a format. Desepre asta este vorba: dorința de a ști cine sunt“.
„Acid for the Children“ a apărut la 5 noiembrie.
Un text de Andreea Tudorică
Sursa: The Guardian
