Sunt presa, sunt libera, va sa zica pot, daca vreau, sa povestesc aici si acum ce faceam eu pe 11 mai 1981. Ma mir si acum ca tin minte, dar tin minte, din mai multe motive.
In ziua aceea am chiulit de la scoala, zise ea, tragand adanc aer in piept. Sigur, se poate presupune ca a fost singura data cand am chiulit, ergo data bine infipta in minte. In plus, mai simplu de tinut minte, dar cu nimic mai prejos, era ziua iubitului meu – o notiune casta – si exceptand chiulul, absolut nevinovata. Impreuna cu alti cativa parteneri in ale crimei, in loc de scoala, am fost in vizita la numitul iubit, care avea casetofon!
Ziua deja incepuse aventuros cu o ciocolatina la Romana, urmata de o vizita fascinanta la primul mall al Romaniei, Bucur Obor! In fine, ajunsi la casa sarbatoritului, am continuat dezmatul cu o cutie de Tic-Tac (nu stiti voi ce deliciu!) si 5 sticle de Pepsi Cola. Sticle de sticla, da?
Apoi muzica. Habar n-am daca am si dansat, om fi dansat, probabil ca am si dansat, dar nu asta tin minte. Ci cantecul. In acea zi am ascultat prima data in viata mea Sailing.
De atunci au trecut cati ani? 37. Multa muzica s-a adunat in mine si nu o data m-am indoit de cantecul asta.
Chiar asa misto sa fi fost sau eram eu indragostita?
De absolut fiecare data cand m-am intrebat, mi-am raspuns acelasi lucru. Chiar asa misto a fost, si asa cum mi s-a parut atunci, asa mi se pare si acum. Balsam pentru inima. Poate doar pentru inima mea, dar, mr. Christopher Cross, care implinesti tu astazi 66 de ani batuti pe muchie, mare bucurie mi-ai facut atunci, si de fiecare data cand te ascult, de atunci incoace!
p s . pescarusul e al lui ssarpe, dar parca ar fi fost al meu.
