Cel de-al 33-lea titlu publicat în colecția ANANSI. World Fiction a Editurii Pandora M este o nouă carte-eveniment. Monumentalul roman istoric Arta bucuriei, de Goliarda Sapienza, este o mare redescoperire din literatura italiană, o frescă a secolului XX văzută prin ochii unei puternice femei siciliene.
„Un roman febril și inteligent, foarte concret, foarte vizual, erotic și familial, psihologic și politic… mai mult decât un eveniment literar, unul existențial” (Le Nouvel Observateur), „un imn al senzualității și al inteligenței subversive”(L’Express), „un roman polițist, roman libertin, socialist, feminist, roman al anilor ’68, este tot – tot ce e mai bun din secolul XX” (L’Unità), „o poveste ce poate fi citită ca text-companion, scrisă din perspectiva celor umili, a celebrului roman al lui Lampedusa, Ghepardul” (Kirkus Reviews), acestea sunt doar câteva dintre cronicile elogioase care au însoțit traducerea și publicarea cărții în întreaga lume.
Scriitoare și actriță, anarhistă, bisexuală, independentă Goliarda Sapienza (1924-1996) este considerată astăzi una dintre figurile emblematice ale mișcării feministe italiene. S-a născut în orașul sicilian Catania, într-o familie de orientare antifascistă. Mama ei, Maria Guidice, a fost una dintre figurile proeminente ale mișcării socialiste italiene, iar tatăl ei, Peppino Sapienza, un cunoscut avocat socialist. La 16 ani, Goliarda s-a mutat la Roma împreună cu mama ei, pentru a studia la Academia de Arte Dramatice. Timp de zece ani, între 1940 și 1950, a fost actriță de film și de teatru. A lucrat, printre alții, cu Luchino Visconti și Francesco Maselli.
Printre romanele publicate de Goliarda Sapienza se numără Lettera aperta (1967), Il filo di mezzogiorno (1969) și Io, Jean Gabin (2010).
Cel mai important roman al său, Arta bucuriei, a rămas nepublicat până după moartea autoarei. La doi ani de la dispariția Goliardei Sapienza, soțul acesteia, Angelo Pellegrino, a finanțat publicarea integrală a o mie de exemplare din Arta bucuriei de către Editura Stampa Alternativa, fără prea mare succes de vânzări. Câțiva ani mai târziu, Pellegrino trimite câteva exemplare din carte la Târgul Internațional de Carte din Frankfurt, unde romanul este remarcat de un editor german, care, considerându-l o capodoperă care merită redescoperită, aranjează publicarea lui. Editorul german îl transmite, la rândul său, unui editor din Franța, unde cartea este publicată imediat, înregistrând un important succes de critică și de vânzări: peste 300.000 de exemplare vândute, la scurt timp de la lansare. Ca răspuns la succesul internațional, editura italiană Stampa Alternativa reeditează cartea în anul 2003 și astfel începe procesul său de reașezare în istoria literaturii italiene, drept una dintre capodoperele secolului XX.
„Goliarda scria așa cum citea, ca o cititoare, scria pentru cititorii cei mai puri și mai îndepărtați, cu o dăruire lucidă și totodată pasională, afectuoasă și senzuală, atentă la bătăile inimii unei opere mai mult decât la concepte și la forme.
La idei, nu, la idei era foarte atentă — se definea ca o scriitoare ideologică, făcându-și evident o nedreptate —, da, inima și ideile erau unica sa hrană literară. În rest, scria cu adevărat pentru cititorii cei mai puri și mai îndepărtați, singurii pe care reușea să-i simtă frățește aproape”, mărturisește Angelo Pellegrino în prefața cărții.
Arta bucuriei a fost scrisă de-a lungul a nouă ani, din 1967 până în 1976. Acest monumental roman sicilian, a cărui poveste începe în anul 1900 și își urmează personajul principal, Modesta, pe parcursul întregii perioade a secolului XX, este în același timp un roman al maturizării, o poveste despre aventuri și descoperiri sexuale, o ficțiune autobiografică și o schiță a trecutului moral, politic și social al Italiei. Născută într-un mic sat sicilian și orfană la nouă ani, Modesta își petrece copilăria într-o mănăstire crescută de maici. Senzuală, mândră și hotărâtă, Modesta vrea să descopere bogăția infinită a vieții și astfel începe să distrugă toate barierele sociale care îi împiedică căutările și împlinirea dorințelor sale. Îi seduce atât pe bărbați, cât și pe femei și chiar uciderea devine acceptabilă ca mijloc de înlăturare a unui obstacol în calea fericirii și a descoperirii de sine.
„Goliarda nu se recunoștea prea mult în Modesta — la urma urmei, Arta bucuriei nu e un roman autobiografic —, răspundea ușor tulburată că Modesta e mai bună decât ea, semn că Modesta poate fi chiar ea, dar amestecată și cu Beatrice, Carlo, Bambù, Nina, Mattia și chiar cu bunica Gaia, mărturisește Angelo Pellegrino, soțul Goliardei și primul editor al cărții.
Ediția în limba română a cărții, disponibilă în librăriile fizice și online din întreaga țară, apare în traducerea din limba italiană și note de Corina Popescu.
