Povestea din spatele piesei: „Roxanne” (The Police)

radio.totalaugust 20, 2021

0 1.450 4 minute de citit

Locul nu avea cum să fie mai insalubru de atât. Era octombrie 1977 și The Police ajunseseră la un hotel ieftin din Paris. Pentru că erau strâmtorați cu banii s-au văzut nevoiți să împartă o cameră. Afară, pe alee, între strălucirea chicioasă a unui sex-shop și o luminiță a unei librării, prostituatele se învârt de colo-colo în pelerine de ploaie deschise și cizmulițe ieftine.

„Trebuia să facem un blestemat de spactacol cu The Damned”, își amintește chitaristul Andy Summers, „și condusesem din Olanda până în Paris Citroenul meu Dyane 6. Cu o noapte înainte, o luase fiecare care-ncotro, iar Sting se învârtea de colo-colo, uitându-se după prostituatele alea.”

Trupa ajunsese la concert doar pentru a i se spune că a fost anulat și că The Damned „și-au mutat curul în Anglia.”

Dar până la urmă, s-a dovedit să nu fie nici pe departe o călătorie eșuată. Inspirat de un poster pentru piesa de teatru de teatru a lui Edmond Rostand, Cyrano de Bergerac, care se scorojise pe peretele din foyer-ul hotelului, Sting „a avut o idee legată de o piesă pe care o cânta ca pe o bossa nova la o chiatră cu corzi de nylon.”

„Am terminat-o într-o singură după-amiază.”

Roxanne, femeia dorinței nestăvilite a lui Cyrano în povestea lui Rostand, i-a furnizat lui Sting un nume. Restul a venit din scena de pe alee. „Era prima dată când vedeam prostituție pe străzi, iar toate acele păsări de noapte erau chiar frumoase”, explica Sting în 1981. „Aveam un cântecel care mi se tot învârtea î minte, și mi-am imaginat că mă îndrăgostesc de una dintre acele femei.

Nu aveam prea mult material și ne străduiam să punem o listă de piese cap la cap, așa că atunci când ne-am regrupat să repetăm în Finchley, am încercat-o.”

Bateristul Stewart Copeland a fost cel care a sugerat să o schimbăm într-un tango. „Am început să ne jucăm cu ea”, spune Summers, „și am venit cu ceva pe care puteam cânta în pătrimi, Stewart a venit cu acel fragment de reggae, iar Sting a schimbat acolo unde a pus beaturile de bass. Am terminat-o într-o singură după-amiază.”

Roxanne a transformat în cele din urmă trupa The Police dintr-un grupuleț căruia îi plăcea jazzul, format dintr-un fost profesor și doi renegați din lumea rockului progresiv, în superstaruri neobișnuite. Centrat pe ritmul lui Copeland, pe înfloriturile lui Summers la chitară și strigătul lui Sting, Roxanne a devenit primul lor hit major internațional.

Râsetul lui Sting

În ianuarie 1978, The Police au închiriat Surrey Studios din Leatherhead și se pregăteau să înregistreze albumul lor de debut. Natura ad-hoc a sesiunilor de înregistrare s-a regăsit chiar în Roxanne. La începutul piesei, Sting se dezechilibrează lăsându-se pe spate când s-a așezat șa pian și a început să râdă. Iar trupa a decis să păstreze râsetul.

Un obișnuit vizitator la studio era Miles Copeland, fratele mai mare al lui Stewart. Și un anumit cântec i-a atras atenția. „Eram puțin stânjeniți de Roxanne”, admite Summers, „pentru că aia era scena punkului, unde totul era la viteză „furioasă”. Și veneam cu genul ăsta de baladă. Dar Miles a zis că este grozavă. A dus-o la A&M și aceștia au vrut să o lanseze. Nu a fost un hit de la început, dar câțiva oameni au remarcat-o, și cred că John Pidgeon (Melody Maker) a scris o recenzie foarte bună la adresa piesei.”

În ciuda recenziilor bune din partea presei, Roxanne nu a prea avut succes când a fost lansată în aprilie 1978. Asta și pentru că BBC a refuzat să o insereze în playlistul lor din cauza subiectului abordat. A&M a încercat să transforme asta într-un avantaj – punând postere pentru single cu eticheta „Interzis de BBC” -, dar nici asta nu a avut efectul scontat. Întregul episod a înfuriat membrii trupei.

„Nu era vorba despre cum să ți-o tragi în piesa asta, nu era un cântec obscen, în orice sens al cuvîntului”, spunea Sting peste câteva luni. „Era un cântec adevărat cu versuri și sentimente reale, și ei nu voiau să o pună la radio pentru că era despre prostituție.”

Succesul american

Numai când trupa a început să cânte în America, piesa Roxanne a început să ia avânt.

„Inițial, a fost aleasă de un post de radio din Texas”, își amintește Summers. „De aici a mers la WBCN în Boston, iar acest DJ pe numele lui Oedip, a pus-o în heavy rotation. Apoi, piesa a început să aibă succes și să fie la mai multe posturi de radio. Nu aveam înțelegeri de drepturi de autor în SUA, dar pentru că Roxanne fusese în heavy rotation în Boston, A&M din America ne-a contactat. Au făcut repede un contract și am semnat pentru o înțelegere pe teritoriu american. Și de aici totul s-a rostogolit precum bulgărele de zăpadă”

Albumul Outlandos D’Amour s-a vândut bine în SUA, succesul său bazându-se în principal pe Roxanne, care a ajuns pe locul 32 după ce a fost lansat în februarie 1979. A&M din Marea Britanie a relansat single-ul. Iar de data asta a ajuns pe locul 12.

„Totul a luat rapid altă turnură”, spune Summers. „Am avut un fel de an de practică în calitate de trupă rock, apoi am luat-o iar de la capăt cu aceeași piesă. A fost cam ciudat.”

Până la finalul anului 1979, The Police aveau alte două piese de nr.1 (Message In A Bottle și Walking On The Moon) și un album doi de top (Regatta De Blanc) . Iar Roxanne a fost punctul de cotitură.

„Înainte de Roxanne eram doar o trupă necunoscută fără niciun pic de avânt”, concluzionează Summers. „Apoi totul a început să capete viteză. A mers ca o rachetă odată ce a pornit. Aceea a fost cea mai emoționantă parte din istoria The Police. A fost o experiență uimitoare.”

sursa: Classic Rock