Peter Gabriel – Passion

Vrei sa spui cateva lucruri inteligente despre un album. Iti faci lectiile si iti dai seama ca pentru a spune cateva lucruri inteligente despre ACEST album, trebuie sa dai o raita prin cinematografia de prima mana, sa citesti despre muzica din India, Burundi, Armenia, Senegal, Kurdistan si cine stie ce alte locuri, sa citesti cartea lui Nikos Kazantzakis, sa iti aduci aminte de ce ai citit sau invatat sau crezut vreodata despre Iisus Christos si in general, sa iti dai seama dupa aia ca n-o sa stea nimeni sa citeasca o mie de ani toate cate ai invatat tu si ai vrea tu sa le spui.
Deci – keep it simple.
Te invitam sa asculti un album din 1989, care este si nu este coloana sonora a filmului The Last Temptation of Christ. Albumul este semnat Peter Gabriel, filmul este regizat de Martin Scorsese. Ambii nominalizati la multe premii pentru asta.
Daca nu ai vazut filmul vezi-l pentru ca este unul dintre cele mai bune filme ale lui Scorsese.
Daca nu ai ascultat albumul, stai cu Radio Total Romania si nu misca 67:03 minute.

Peter Gabriel a inteles dimensiunea universala a povestii pe care trebuia sa o imbrace in muzica si a construit un album in care a adunat sounduri vechi si noi din Orientul Mijlociu, Europa, Asia de Sud si Africa. A colaborat cu artisti care nu s-au sfiit sa cante la tabla – tobe din Hindustan, surdo – tobe bass din Brazilia, arghoul – un fel de fluier dublu egiptean, kamancheh – un fel de titera iraniana, sa zicem, doudouk din Kurdistant sau din Armenia – un fel de fluier din lemn de cais, daf – un fel de tobe arabesti, tenbur – un fel de sitar mesopotamian, odondo – o toba africana vorbitoare in forma de clepsidra… Adaugati vocile din Senegal, India, Franta, America, Armenia…

Rezultatul este new age, world music sau cum vreti sa ii spuneti, surprinzator in orice caz. Spuneam ca este si nu este coloana sonora a filmului. Este pentru ca… este si nu este pentru ca la cateva luni de la lansarea filmului, Peter Gabriel a rafinat coloana sonora pentru a deveni un album muzical de sine statator.

Filmul este socant. Iti place sau nu iti place, nu te lasa indiferent. Muzica este la fel. Nu ai cum sa treci prin ea ca si cum n-ai auzi-o. De vazut, de citit, de ascultat, de gandit. De abia dupa aia, un pic mai bogat in minte, poti spune daca da sau daca ba.

Pentru cei care si gandesc nu doar asculta. Pentru cei care asculta ca sa gandeasca.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.