În ultima săptămână, veteranii de la AC/DC promovează albumul Power Up care urmează să apară la 13 noiembrie, prin intermediul mai multor filmulețe și interviuri. Cel mai recent este un podcast cu Dean Delray, unde Brian Johnson și Angus Young vorbesc despre noul abum, revenirea lui Johnson, bassistul Cliff Williams și bateristul Phil Rudd, și multe altele.
Au vorbit și despre audiția lui Brian Johnson din 1980, și este evident că Johnson a auzit unele informații pentru prima oară.
Johnson a fost de acord să vină la audiții pentru AC/DC în martie 1980, la numai câteva săptămâni de la moartea lui Bon Scott. La Vanilla Studios, Johnson i-a făcut pe Malcolm și Angus Young să aștepte o oră, în timp ce el juca biliard cu echipa trupei, neavând nici cea mai mică idee că se afla acolo pentru a da o probă pentru trupă. Odată ce a cunoscut membrii trupei, Johnson a primit o sticlă de bere de la Malcolm Young și apoi a cântat Nutbush City Limits a lui Ike și Tina Turner, și au urmat Whole Lotta Rosie și Highway To Hell împreună cu cei doi frați.
Angus dezvăluie ce s-a întâmplat în continuare:
„Băuse o bere sau două cu Mal, iar el i-a spus: O să vedem dacă te vom mai chema la un moment dat. După o săptămână, Brian a revenit și i-am strâns și pe restul băieților și am început să cântăm. Eu și Mal stăteam și ne jucam cu instrumentele și cântam pe câteva idei pe care le înregistrasem și voiam să vedem cum sunt. Și am spus: Cântă, fă orice îți trece prin minte…și Mal a spus: O să te anunțăm imediat ce știm ce avem de gând să facem.”
„După ce a plecat, eu și Mal cântam, și am avuta ideea asta, mă rog, Mal a avut-o, pentru cântecul Back In Black, și i-am sugerat lui Mal o bucată veche la care noi doi lucrasem mai demult, și am spus: Ce-ar fi dacă am luat bucata asta, pe care nu am mai folosit-o înainte, și încercăm să o lipim în cântecul ăsta, și să se cânte cu vocea pe ea? I-am spus lui Mal: Știi, Brian ar putea atinge notele astea și are ascuțimea aia din voce. Producătorul Mutt Lange auzise ce făcusem cu Brian, și i-a plăcut. Brian făcuse ca boxele alea să zbârnâie. Iar Malcolm a spus: „Lasă-l pe mâna mea…”
„Nu am știu partea asta a poveștii”, admite Brian Johnson, „și este fascinant. Îmi amintesc când a sunat Malcolm. Era ziua de naștere a tatălui meu, în Newcastle, și îi cumpărasem o sticlă de whiskey, drept cadou. Am mers acasă la ai mei, și nu era nimeni acolo. Era cam două după-amiaza…Și apoi a sunat telefonul, pentru că Malcolm avea numărul de telefonul de acasă de la ai mei. Și acela a fost telefonul. I-am spus lui Mal: Stai așa, ești sigur că nu e o păcăleală? Iar el a spus: Nu. Iar eu: Poți suna te rog în 10 minute doar ca să mă asigur că nu visez? Și așa a făcut, Dumnezeu să-l binecuvânteze! Și a spus: Vii în Bahamas, că avem o înregistrare?”. Iar eu am spus: Da. Iar el: O să-i pun pe oamenii mei să ia legătura cu tine. Mă duc că am ceva de urmărit la televizor”
