Fix acum 40 de ani, Judas Priest lansa British Steel, o emblemă a metal-ului, album pe care se află piesele Living After Midnight și Breaking The Law. Sunt mulți fani și critici muzicali care ar jura pe gecile lor negre de piele că legendara trupă s-a aflat la apogeu cu acest album emblematic și de propulsie.
Sad Wings of Destiny, Screaming for Vengeance, Defenders of the Faith și Painkiller dețin toate o poziție proeminentă în panteonul lansărilor excelente și importante din lumea metal-ului, dar când vine vorba de influență, consistență și accesibilitate, British Steel este, probabil, deasupra tuturor.
Ieșind pe piață în timpul mișcării New Wave a heavy-metal-ului britanic, British Steel a spart un șablon și a ridicat șatecheta pentru numeroase trupe, inclusiv pentru Iron Maiden, Saxon, Diamond Head și Grim Reaper.
„Când lucram la British Steel, exista cu siguranță acel sentiment în mijlocul trupei că ceva extraordinar ne aștepta imediat după colț”, spune vocalistul Rob Halford. „Așa cum s-a dovedit, British Steel a fost cu adevărat albumul care a propulsat trupa, mai ales în America, odată cu piese precum Breaking The Law și Living After Midnight. Iar Living The Midnight a fost piesa care ne-a oferit acel acces important la radio după care tânjeam.”
British Steel nu este albumul cele mai complex din punct de vedere muzical al trupei Judas Priest. Cele mai multe piese sunt simple și directe, dar de la acuzația antiautoritară Breaking The Law (piesa de deschidere pe varianta lansată în SUA) până la barajul pre-thrash al Rapid Fire (prima piesă în varianta lansată în Marea Britanie) este un material complet, bun și este un tot unitar. Există și puțină experimentare muzicală (Metal Gods, The Rage), unele „imnuri” lente (Unites, You Don`t Have To Be Old To Be Wise).
De la construcția imaculată a albumului până la cursivitatea sa naturală, unii ar putea crede că Judas Priest au lucrat luni de zile la piese înainte de a le înregistra, la fel cât ar fi petrecut și în studio. De fapt, odată ce au intrat în studiourile de înregistrări Tittenhurst Park, aflat în Berkshire (Anglia) și care fusese inițial deținut de John Lennon, trupa a avut 28 de zile de înregistrări cu producătorul Tom Allom.
În timp ce Judas Priest înregistrau British Steel, managementul trupei plănuia deja un turneu. Nu încăpeau greșeli atunci când era vorba de programare, dar fiind în bătaia puștii asta îți dădea un impuls. Nu aveau timp să se gândească de două ori, așa că au mers pe primele idei care le-au venit, ceea ce a dat albumului un aer direct, imediat.
„Cred că felul în care l-am făcut are probabil mult de-a face cu faptul că albumul încă este destul de fresh și în ziua de azi”, spune chitaristul Kk Downing. „Are un fel de sound precum un album live, și cred că asta a cam și fost. Toate înregistrările erau făcute în același timp, ceea ce azi nu se mai face, fiecare punând părțile lui separat. Ne-am cântat părțile împreună ca o trupă până când ne-a ieșit cum trebuie, și de aceea sună așa, pentru că era energia aia bună de live. Nu este supraprodus și sună încă crud, cool.”
Pentru Halford, o parte din forța British Steel vine din procesul de colaborare în care trupa a fost obligată să creeze. „Am intrat în sesiunile de înregistrare cu o mână de idei, dar cea mai mare parte din material a venit de la Glenn, KK și de la mine când am stat adunați pentru prima dată ca o echipă care compune. Înainte, unul dintre noi venea cu un cântec complet și lucram pe el. Sesiunile de la British Steel ne-a adus împreună ca un trio de compozitori pentru prima dată și ne-am concentrat ca o trupă, într-un mod pe care nu-l mai făcusem înainte.”
Deși practic nu ducea lipsă de idei, Judas Priest se inspirau de oriunde puteau. Într-o noapte după ce s-a întors dintr-un pub, Tipton și-a luat chitara și a început să se „joace” cu un riff cathcy. Entuziasmat, la cântat iar și iar în timp ce Halford încerca să doarmă. „Era 4 dimineața, iar Glenn se afla la parter, iar eu eram sus”, își amintește Halford. „Mă enervasem, așa că am coborât și i-am spus: Hei, Glenn, fă liniște pentru că nu pot dormi. Este 4 dimineața, iar tu trăiești după miezul nopții (living after midnight , în original – n.r.). Iar reacția imediată a lui Glenn a fost: O, dar ăsta este un titlu grozav pentru piesa asta. Ia fii atent aici”.
Pe cât de grozavă a fost chimia între ei cât timp au lucrat la British Steel, pe atât de puțin timp au avut pentru a finaliza piesele, a sta toți laolaltă și a analiza ceea ce au creat. Imediat ce au terminat de înregistrat, făcuseră deja următorul pas în carieră, repetând pentru un turneu programat să înceapă la 7 martie. Era mai mult de o lună înainte de apariția albumului și chiar mai mult înainte ca Living After Midnight să se audă la radio. Judas Priest nu a cântat nicio piesă de pe British Steel în partea de turneu susținută în Marea Britanie, unde au fost în deschidere la Iron Maiden. Când au ajuns în SUA, în vara lui 1980, au adăugat playlistului Living After Midnight, Steeler, You Don`t Have To Be Old To Be Wise și Grinder.
„Am aflat cât era de important abia la ceva timp de la lansarea albumului”, spune Downing. „Combinația care l-a făcut atât de important pentru trupă a fost cea dintre piese, riffuri, titluri, copertă și faptul că actuala prezentare a trupei a devenit mai uniformă și consolidată cu piele și prezoane. Părea să fie albumul care a adunat totul laolaltă pentru Judas Priest. După mult timp știam cine suntem, ce suntem și ce intenționam să facem.”
sursa: Loudwire
