Pe strada mea sunt copaci care au probabil in jur de 30-40-50 de ani. Sunt niste eroi care traiesc intr-un pamant din ce in ce mai crapat si uscat, murdar si sarac. Pentru ca si eroii mor, unii copaci se usuca si ei. Toaletarea – un cuvant atit de elegant, in sine – este fara discutie utila. Daca nu seamana cu un macel. Pentru care isi dau girul, dupa spusele echipei de toaletare, „specialisti si comisii”. Copaci frumosi si foarte, foarte inverziti sunt tunsi ca niste puscariasi. Raman o tulpina goala si trei craci verzi in varf, sa nu zicem ca. Ai naibii copaci, ca numa’ necazuri fac, acus bate un vant mai tare si rupe o craca si avem reclamatii, doamna…
„Toaletarea”, in viziunea comisiilor si specialistilor de la ADP Sector 2 nu vine la pachet si cu ingrijirea pamantului. Sapare, varuirea copacilor, udare, primenire.
Sigur, s-a facut un experiment pe bani frumosi acum vreo 3-4 ani – s-au … derulat, caci plantat e un cuvant prea mare, rulouri de iarba smechera si scumpa. Care au murit urat dupa niste saptamani de canicula.
In plus, asa e corect? Sa tunzi copacii dupa ce au infrunzit frumos? Sa tunzi teii dupa ce le-au aparut si floricelele, inca mici si verzi?
Si smocurile de iarba invingatoare nu sunt in absolut niciun caz meritul vostru.
Din pacate am un sentiment de jena pentru ca nu ma duc sa mor cu ei de gat. Pe teme de copaci acum, pe teme de mizerie alta data, pe teme de animale chinuite, pe teme de oameni prost crescuti, sau din contra, oameni prea amarati. Si nu fac decat sa vreau acum, ca si alta data, sa plec. Daca nu in Canada, atunci macar in vreo Transilvanie mai curata si mai civilizata.
Azi am avut impresia ca ce e ASPA pentru animale este ADP pentru copaci.
