Taurin

Amstel. Foarte tare ii placea lui Taurin berea Amstel. Chiar daca nu avea decat vreo cateva sute de grame, Taurin tragea la masea ca un birjar. In ciuda manierelor elegante cu care fusese inconjurat, Taurin ramasese la fel de necioplit ca si bunicul sau, Roro. Niciodata nu ridica piciorul cand facea pipi. Ii era prea lene sau poate doar n-avea chef. Botul mereu plin de spuma de coriandru transpirat, picioare subtiri si nevricoase, urechi de liliac si miscari haotice, gata sa sara la bataie, Taurin nu avea decat un singur prieten: Calu. Calu, dupa cum ii spunea si numele, era bland si ii suporta lui Taurin orice criza de menopauza. Si avea cel putin cateva zeci in fiecare zi. In ciuda acestui fapt, Calu era bland si avea ochii umezi ca orice şocâtă. De altfel, din cauza ochilor vesnic blanzi si intelegatori, in tinerete Calu era luat peste picior de colegii de gradinita cu porecla Mişu. Nu i-a bagat niciodata in seama pentru ca stia ca nu ei sunt de vina ci oamenii in jurul carora traiau. Oamenii care aveau multe obiceiuri proaste, cel mai mare dintre ele fiind chiar faptul ca erau ceea ce erau de fapt: oameni. De fapt, nu exista decat un singur lucru demn de retinut: in ciuda temperamentului vulcanic, Taurin era bun prieten cu Calu. Si mai important insa decat acest fapt indubitabil era ca Taurin avea casuta in urechea lui Calu. Si cam asta e tot.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.