Suntem asa de seriosi de ne apuca rasul de noi

suntem un popor asa de serios incat sa ne luam in ras devine deja o gluma proasta. de fapt, in serios ne luam tot timpul, atat suntem de ras. nu de rasul nostru, intre noi. intre noi e treaba serioasa, noi tratam matur lucrurile, nu la futu-i ma-sa. ne luam tot timpul in serios, asa suntem de prosti. ca nici nu ne dam seama de asta, in seriozitatea noastra serioasa. si mai si confundam desteptaciunea cu sclipirea inteligentei, facultatile facute cu dramul de stralucire mentala care nu tine de cantitatea citita, memorata, rezolvata ci de samanta care e sau care nu e. personal cred ca samanta se sadeste de mic, in discutiile in familie. nu la scoala, nu la meditatii, nu la cursuri. in familie. strict in familie. de orice sex, si in oricate numere de capete furajate are familia aia. dar sa contina un tata, indiferent de sex si la sex, o mama indiferenta la tata dar mama, ma rog, singuri sau impreuna, dar sa existe un matur cu imaginatie, sclipire, dorinta si care sa nu vada in progenitura doar un produs. si sa fie prezent zilnic in dialoguri inteligente, in povesti pline de imaginatie, intr-o indrumare de din familie inceputa, ca sa poti ajunge sa ai dramul asta de above plebe.
aroganta, da. daca ai cu ce, de ce nu? daca nu, nu. atata s-a putut.
seriozitatea e un lucru bun. cu cat insa esti mai serios, cu atat devii de ras. de rasul nostru. nu, nu in gramada, nu in masa. in particular, in grupuri mici. si noua ne plac grupurile mici si vesele. la cele mari stam intr-un colt si ne amuzam, barfim, comentam, golanim. nu suntem multi dar astia care suntem avem un castron de neseriozitate serioasa din care spargem zilnic seminte. perceputa neseriozitate, mult sarcasm si indeajuns de mult cinism cat sa ne putem lua noi pe noi in ras. si cand radem de noi insine, atunci putem rade relaxati de oricine. „nu se face sa razi de? cine sunteti voi sa?” noi suntem aia care radem de noi insine, cu noi insine, deci vom rade si de voi insele. cu cat mai insusi cu atat mai insisi. greu nu? pentru noi nu.
cu cat mai seriosi, cu atat mai de rasul nostru. al curcilor care suntem.
citeam undeva, nu mai stiu unde, un articol referitor la ranitii din colectiv. si se intreba fata aia, care scrisese intr-o mare tristete si dezamagire articolul ala, oare ce se mai intampla cu ei, cu poporul, cu perceptia fata de ranitii de atunci, ranitii de acum. si ajungea, dupa vreo 4 pagini, la concluzia simplu exprimata: popor de cacat.
noi nu credem ca e de cacat.
e de ras.
din toate pozitiile si cu toate optiunile posibile: cu repetitie sau pe automat.
cand nu mai poti sa razi, atunci inseamna ca e timpul sa la revedere si adio.
„zambeste pumfi. deschide ochii, nu le raspunde, inchide ochii pumfi, lasa-i sa moara prosti…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.