Sondaje si bazin

reactiile realizatorilor de programe dupa ce apar sondajele radio/tv sunt identice cu ale puscariasilor:
nimeni din puscarie nu e vinovat, e o greseala, altii sunt de vina. la mititica, de fapt, toti sunt nevinovati.
nu realizatorul e de vina pentru rezultatele slabe din sondaje, e un cumul predictibil de diferiti factori independenti de vointa animatorului/dj-ului/realizatorului. omul si-a facut treaba excelent in conditiile date.
nu, audienta nu e slaba, e de fapt foarte buna in contextul dat.
care context? ala
____________________________________________________

„aaa, nu aveti voie fara papuci”
rasuflu usurat in vestiar dupa ce am incercat sa gasesc intrarea in bazin luandu-ma dupa toate afisele „spre bazin”.
„spre bazin” la stanga, „spre bazin” la dreapta, „spre bazin” in sus, „spre bazin” in jos.
ma invart ca un #oi intr-o caldare prin vestiar, ies pe o parte, ajung in dusuri, ies din dusuri intru in wc, ma intorc pe acelasi drum, intru in vestiar la doamne, doamnele vocifereaza, eu bombanesc usurel din buze.
stop. ma odihnesc pe un hol lung. de undeva din departare se aude zarva de bazin si incapere huge.
nu reusesc nici de-al draq sa ginesc intrarea, iesirea.
in cele din urma o duduie bine impopotonata cu de toate, casca, ochelari, prosop, papuci etc se uita intrebator dojenitor la mine
„nu va suparati, cum ajung la bazin?”
„pe aici dar…”
ma uit cu ochii de caine de Alina cand e scos cu forta la pipi pe furtuna…”dar?”…”aaa, fara papuci si casca nu se poate. fara casca hai, mai merge. dar fara papuci nu. nu e igienic”
#@$% nu mai e igienic dupa 40 de ani in bazin. pe vremuri era, acum nu mai suntem igienici. o fi de la nespalaturile poporului de capitala ?
whatever.
fericit, ma intorc in vestiarul romanesc fara clanta, incuietoare, cu agatatoarea rupta si ma imbrac la loc. dau sa ies, ii intind doamnei de la intrare cheia 64 cu hartiuta rupta pe ea a.i doar un 6 si ceva colt de 4 se mai vede si ii spun gales: „nu am papuci”, fericit cat sa tasnesc pe usa. „aaa, nu e problema, va dau cipici”. imi cade brusc fata, in timp ce primesc cele doua plastice albastre de spital de pus in picioare.
ma intorc cu coada intre picioare in vestiar, reiau povestea, si de la capat, sontac sontac pe podele ude de gresie pline de afise „atentie, podea umeda”.
alunec ca dracu’. pe langa mine trece tineretul revolutionar in papuci si casca, eu expirat in 120 kile si sunci atarnand, cracanat si injurand usurel printre dinti tarsai cipicii de umezeala tinandu-ma de pereti intr-un semiintunric de hol catre luminita de la capatul tunelului: bazinul!
si deodata dumnezeul inotatorului incepator cu gabarit depasit si ca varsta si ca tot ii deschide raiul in fata: sala mare de dinamo, vesela, cu doua bazine, unul olimpic, unul nitel mai mic, asa, de pitic si pensionar.
cu un pas relaxat imi deplasez in viul propriu si personal in cipicii albastri de plastic, bolnavul proaspat fugit din cine stie care ambulanta, spre bazinul mic unde vad un culoar liber.
apa calduta, ma bucur nespus si ma minunez, ma las incet pe scara si incep sa pedalez usurel din inferioare.
pe margine simt cum domnul tinerel se apropie chitit sa-mi explice adevarul
„nu va suparati”
„vai, dar cum, cum sa ma supar?”
„aveti abonament in bazinul mic?”
„nu”
„atunci o sa va rog sa mergeti in bazinul mare, acolo e ptr public, aici se deschide la ora 20.00”
ok, no problemo.
calc vreo trei puradei care se harjoneau pe scara de bazin mic si ma deplasez cu un pas deja elastic si de-al casei spre bazinul mare de la dinamo.
flop pe scara mica, din planul indepartat, culoarul 1.
dau la vaslele de lopatar la fel de incetisor.
doamna care se apropie e posibil sa fie duduie dar o simt cu treaba
„nu va suparatoi”
„nooo, eu niciodat nu ma supar, sunt painea lu’ dumnezeu. popescu dumnezeu, spuneti”
„o sa va rog sa va duceti de la culoarul 7 incolo, aici se fac antrenamente”
si m-am dus. de la culoarul 7 incolo. 4 ture jumatate de bazin. cu greu taica, dupa o viata de porc si mici si alte alea. pornind de la premii si brevete atat de la sarituri cat si pe stiluri: bras, delfin etc. cu antrenoare minunata, nemes pe numele ei, la 23. 8 ani promitatori de care dupa o viata praful s-a ales.
jenant
dar…who cares?!

Related Posts