Omuleti misto.

nevasta-mea crede ca toti oamenii sunt, prin definitie, buni.
eu, ca sa ma potrivesc perfect cu ea, cred ca nu exista om bun prin definitie si ca e indeajuns sa se atinga toti factorii ecuatiei si conditiile necesare de presiune si temperatura pentru ca oricare om sa-si dea arama de biped pe fata.
lucru care, din pacate pentru nevasta-mea, se intampla mai devreme sau mai tarziu cu un procent covarsitor de persoane intalnite in cale.
nu, nu personaje. simple persoane. ca sa fii personaj iti trebuie ceva mai mult decat simplitatea rutinei vietii zilnice, indiferent care ar fi ea.
revenind.
are bravul si vajnicul si eternul roman o bucurie in a da la gioale, ceva de speriat. ai zice ca i-e inscris in genetica, tricolor, mostenire. indiferent pe ce paralela sau paralel se afla, romanul nu-si uita originea si apucatura si reuseste sa fie roman pana la capat. care capat de multe ori apare chiar in viata fiind, dar asta nu ne mai intereseaza aici pe noi.
nu sa facem noi sa fie mai bine, mai bun produsul nostru, dar sa-l lovim la ficat pe ala care face.
nu ca ne-ar ajuta la ceva, nu ca ne-ar face sa adormim zambind, nu ca stim si putem defini asta de multe ori. intra la categoria pur si simplu sau la categoria vasilica de rapita:”ia, frate, sa-i arat io ca. adica ce, io sunt mai prost?!”
da, cu cat incerci sa arati ca nu esti mai prost, cu atat devii. si mai si decat esti. e si asta un fapt logic si simplu. pentru ceilalti, aia putini din partea de jos a articolului asta. pentru cei in cauza, e greu de inteles, asa-i? relax and keep doing your petty job.
intr-un fel insa sau altul, mai devreme sau mai tarziu, neghina se culege si se alege.
ce e praf, ramane praf. ce e de valoare, isi vede de treaba fara sa stea la vorbe cu pigmeii, ce e de multime nu ne intereseaza, by default multimea de azi nefiind producatoarea de valori. doar de multime, de gramada, de grup.
bine, o sa ziceti, din pacate insa, in ziua de azi multimea si gramada sunt cele care dau valoare. gresit. da, daca raportezi valoarea la gramada, aia e.
pentru noi insa nu e aia. pentru noi valoarea, cu riscul de a fi demodata in limba asta, e aceea care aduce plus valoare, care chiar merita si ramane peste luni, ani, secole si milenii. nu doar in wikipedia in 200 de cuvinte.
deci, in concluzie, valoarea nu e data de numarul de orice si nici de oricine cumulate sau luate separat ci de ceea ce-ti mai aduci aminte si peste 1 an, 5 sau 50.
cu riscul repetitiei: nu vrem tot, vrem doar ceea ce rimeaza ca noi, cu noi si are aceleasi interese, placeri, mici bucurii, priveste acelasi tablou, asculta aceeasi muzica, se bucura sa descopere, asculta, citeste, lucreaza in sinapse si deductii. si ne bucuram al dracului cand gasim omuleti misto, putini, foarte putini, dar cu atat mai misto.
si mergem clar pe linia asta.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.