Gandurile depresive ale unui pierde vara

la intoarcerea din concediu. pe aeroport. la ei.
aroma de meltean obraznic si de neam prost, indiferent de marca de blugi, parfum si carte citita, se simte inca din avionul de intoarcere.
inca de la coada la biletul de intoarcere.
„Nu ne-ati spus ca asta e coada pentru familiile cu copii sub 12 ani!!” se ratoieste nea x mic, un fel de fane, sau nelu, sau gogu sau ceva din zona (caci „domn” nu e un cuvant potrivit) bronzat a la camp de pepeni, cu o fata reprezentativa si foarte nemultumit de ghid care il roaga sa se aseze la coada normala, nu sa incerce sa intre in fata.
sau
„Da’ de unde aveti dumneavoastra competenta sa-mi spuneti sa stau jos?!” graieste inteligent si intepat „doamna” intelectual parvenita cu drepturi, pareri si opinii catre stewardesa care o roga sa stea jos pe scaun in timpul escalei din Lesbos si sa nu se mai bananaie intre scaune.
o alta familie peisana prin prezenta scenica si degetelul mic ridicat cu care isi soarbe cafeaua de 4.30 eur vorbeste cu glas tare. rasuna valea si holul destul de gol al aeroportului de Samos.
sunt insa si cativa misto pe care nu-i auzi, in locurile si cu vorbele lor scazute. imi pare rau ca nu pot afla mai multe despre ei. aflu doar despre taranul care simte nevoia subconstient sa-ti faca simtita prezenta.
obraznici, prosti, din ce in ce mai multa maculatura pe care ne-o bagam in cap pe toate gaurile cu putina, putem si avem drepturi. ni se pare ca suntem importanti si interesanti. suntem da, in lumea noastra mica de pretenari de facebook si de jur imprejur cu care ne-am mobilat existentele mici.
mirosul de prichici ramane pregnant indiferent de parfum si greata ne invadeaza instantaneu pe amandoi. ajungem side by side, in tacere, la concluzia ca, nu stiu cum dracu’, incep sa ne placa mai mult nemtii cu Halooo-urile si Ya, Ya-urile lor reci si zgomotoase.
bine-am venit. la aeroport graiesc vesel catre Alina care vine sa ne intampine: „Kalimera!”. un taximetrist se baga in vorba „Mai degraba calimara”. ma intorc catre: „Te-a bagat cineva in seama?”. fata de urangutan i se alungeste, in mine pastilele inca isi fac cunoscuta prezenta deci sunt in zona in care trec pe langa el si oricum ce a zis maine cand ma trezesc nu o sa mai tin minte.
concluzie.
e timpul sa o luam curand din loc iar
si la un moment dat de tot.
I hope.
I promis myself

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.