Gabi sez / no.3

de Gabi Savu Dinu

Azi am fost la CASMB. Da, să mă plimb. Îmi place să vizitez frumusețile patriei, iar clădirea CASMB este o magaoaie imensă din sticlă, aflată în Băneasa.

Deși nu am plecat de acolo cu nici un suvenir (chiar nu. Am depus acte fără să primesc nici o dovadă că am făcut asta), nu m-am simțit chiar depășită de tehnologie, căci, pentru a depune hârtiile pe care trebuia să le depun, mi s-au cerut copii xerox, pe care imediat le-am făcut, ieșind din clădirea de sticlă de câteva mii de metri pătrați, ocolind-o, și bulucindu-mă alături de alți creștini (deși n-am verificat apartenența religioasă a tuturor, chiar dacă majoritatea înjurau cu Christoși și Dumnezei), într-o gheretă de opt metri pătrați.

Am revenit în sofisticata clădire de sticlă, am luat bon de ordine și am așteptat suficient de mult încât să nu-mi fie rușine să-i spun domnului pe umărul căruia am adormit, că și eu voi avea grijă de lucrurile dânsului, când va dormi, la rându-i, vreo două ore, cu capul pe umărul meu.

Ce spun eu cu dormitul este o exagerare, căci programul de la ghișeele la care așteptam nu e atât de generos, deci nu te încadrezi să dormi în parteneriat cu alți nefericiți din sala de așteptare.

Am reușit să depun actele, ceea ce mi-a slăbit și mai mult vezica, care și ea se bucura că am depus actele.
Întreb de toaletă un domn de la pază, îmi indică un hol. “Pe partea dreaptă!”, îmi spune.
Îi mulțumesc, mă îndrept spre locul indicat, revin la domn.
“Mă scuzați, cred că n-am fost atentă, acolo nu este decât o ușă dublă de șifonier.”
“Acolo e, doamnă, aia e toaleta!”

Mă întorc, glisez cele două uși de șifonier, de-o parte și de alta, intru, într-adevăr, înăuntru, toaletă.
Apropii cu presiunea palmelor cele două uși (că ușile de la șifonier știți că nu au clanțe), și nu mi se pare deloc nefiresc că înăuntru nu există măcar un cui de care să-mi agăț poșeta, așa că fac pipi cu poșeta în brațe, exact cum aș face și la mine în șifonier, dacă vreodată m-aș hotărî să fac pipi în el.

Related Posts