Gabi sez / no.2

de Gabi Savu Dinu

Nouă ne place “să se respecte legea”. “Să se respecte legea!”.
Noi suntem oameni educați, avem valori, avem standarde, “vrem o țară ca afară”.
Nu, e clar că aici nu se mai poate trăi, e bătaie de joc. Învățământul e la pământ. Rezultatele la Evaluări sunt dezastruoase.

Ș-acum, hai s-o luăm cu începutul!

Legea Educației Naționale, în art. 63, pct. c, spune așa: “învățământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12, și nu mai mult de 25.”.

Fiecare locuință este arondată unei școli de circumscripție. Teoretic, îți duci copilul la școala din proximitatea casei. Practic, ție îți pute școala aia, căci e “de cartier”, iar tu, pentru tine și familia ta, vrei “ce-i mai bun”.

Te-a durut în cur să te interesezi despre învățătoarele din circumscripție care ți-ar putea prelua copilul, și care probabil sunt foarte bine pregătite, tu pur și simplu vrei o școală “bună, din aia de protocol, cum se zicea pe vremuri”.
Așa că, descurcăreț fiind, și pentru că tu ții “să se respecte legea”, găsești un alt descurcăreț, care te ia în spațiu, fictiv, contra unei sume de bani, ca să fie mulțumită toată lumea.

În acest moment, legal, ești parte-n parte cu cel care are gard comun cu școala, deși tu îți vei aduce copilul cu mașina, în aproximativ o oră, zilnic.

Gata! Ți-ai înscris copilul, și afli că pe cele 100 de locuri disponibile sunt 190 de copii înscriși. Ești revoltat, povestești și la birou, la țigară, “ce bătaie de joc e în învățământ. Da, normal că te aștepți să se suplimenteze clasele, dar speri să nu bage suplinitoare”, că și alea-ți put. Habar n-ai ce înseamnă suplinitoare, dar știi sigur că tu nu vrei așa ceva.

Începe anul școlar, copilul tău este coleg de clasă cu încă 39, ești revoltat până la Dumnezeu, ți-e clar că odrasla ta trebuie să plece din țara asta de căcat, în care nimic nu merge bine.
Pe măsură ce trec săptămânile, lunile, deși până atunci nu te interesase, începe să ți se pară că programa e încărcată, ești din ce în ce mai indignat de câte lucruri au de făcut la școală, plus că învățătoarea nu acordă suficient de mult timp copilului tău. Ți-e clar că probabil așteaptă vreo “atenție”, că doar nu pentru că sunt 40 de elevi în clasă nu are cum să aloce mai mult timp.

“Își bat joc de copiii noștri!”, șuieri la toate întâlnirile cu prietenii, și le expui programul zilnic al odraslei, ca să-nțeleagă de ce “nu e de stat, bă, în țara asta!”.
La ora 06:00 îl trezești, la 06:45 ai ieșit cu el din casă, că la intrarea în București “se merge ca curu’”, și la 07:45 tre’ să-l lași la școală, în centru. Oprești mașina pe banda a doua, că prima e deja ocupată de cei care au ajuns înaintea ta. Deși n-o lași acolo decât până bagi copilul în clasă, când te-ntorci te claxonează toți nesimțiții. În străinătate nici pomeneală de claxoane, neam de traistă, ce suntem!
După școală, copilul merge la afterschool. Bani aruncați, nu se face nimic, da’ profită că n-ai ce să faci cu copilul.
Îl iei la ora 17:00, ca să ajungi cu el, luni și miercuri la cursurile de balet, marți și joi la pian, vineri la pictură. În fiecare zi, alternativ, “bagi în el” sport, de la ora 19:00, aikido, înot și baschet.
Ajungeți seara, la 9, acasă, ești frânt de oboseală, dar, na, te sacrifici pentru copil, că tu n-ai avut parte.
Copilul e chiaun.

Nu, că dacă învățătoarea nu se dă pe brazdă, la anul îți muți copilul la o școală mai bună. Ai tu niște relații, te descurci.

“Vrem o țară ca afară”

 

Related Posts