Deviant

mi-am vandut votul. unui prieten.
pe bune.
pe o prajitura.
nu credeti, nu?
parol ca prajitura e buna. cu rom si ciocolata si stafide. poate si cu nitica frisca si fo’ doua nuci. de fapt, prajitura inca nu e, da’ daca votez cum mi se spune, o primesc. o primesc, asa cu sensul de o iau.
pentru ca nu ma intereseaza cine, ce, cum, unde, cati, de ce in zona asta, nu am plozi sa le asigur viitorul, traiesc doar prezentul iar trecutul deja l-am mancat (a se observa folosirea repetitiva a subiectelor si predicatelor referitoare la mancare), am hotarat sa-mi vand votul. sa ma aleg si eu cu ceva macar. si pentru ca prima oferta a venit de la un prieten, nu am putut sa-l refuz: ”bai sarpe, iti cumpar eu votul! stiu o cofetarie misto!”
„si vii sa ma si iei, sa ma si aduci inapoi cu masina?”
„vin!” a zis el.
si am batut palma. pe o prajitura.
nu stiu pe cine trebuie sa votez. imi zice el atunci.
cand e „atunci” nici asta nu stiu. ma suna el cu o zi inainte.
cu cine votez? habar n-am. o sa aflu.
n-am votat niciodata de cand s-a inventat tragicomedia asta.
o sa fie misto.
ne distram.
revin sa va spun cum a fost frisca de pe coliva.
_________________________________________________________________________

ce bine-i sta omului sa dea din gura (ca doar d’asta e gaurit capul in dreptul obrazului, nu?!).
pai ce uman ar fi asta fara sunete?
sunetul e socializare, nemultumirea e umanizare.
par exemplu, nemultumitul de distanta intre scaune si intarzierea avionului low cost.
sau, exemplul doi, nemultumitul de ucigatoarele rate de la banca.
povestea cu „am luat bilet la low cost, deci nu m-astept la minuni” si „asa m-am bucurat cand am luat imprumutul si stiam ce ma asteapta” sunt istorii uitate. in negura inceputurilor. biletelor, contractelor. ne-am bucurat initial ca sa ne nemultumim imediat dupa. tinem minte doar ce vrem, cand vrem, pentru ca putem. pam pam.
cum spuneam: asa misto e sa socializezi.
sa cante salata asadar.

_________________________________________________________________________

30 aprilie, ziua lui de nastere.
ziua in care sigur s-a nascut cineva absolut insignifiant de care internetul nu a catadicsit sa ia aminte, persoana care nu a facut nimic demn de luat aminte nici macar in rubrica de anunturi sau pe peretii de la tramvai, individ care nu a zamislit, urat, iubit, vizitat, stat, plecat nimic nimicuta in toata existenta lui astfel incat e mai bine sa nici nu mai vorbim despre el chiar daca s-a nascut azi si a murit candva, dracu’ stie si nici nu importa cand.
30 aprilie, ziua lui de nastere.
a celui care nu conteaza.
la tine ne-am gandit 30 sec. si la multi ani.

 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.