Asa se procedeaza afara

„afara se procedeaza asa. si noi ar trebui sa procedam asa” + variatii pe aceeasi tema.
unde „afara” e etalonul care „ar fi bine” sa fie aplicat si „inauntru”
de ce? ca cei de afara au multe milenii inainte si au ajuns la concluzia asta dupa indelungi cercetari, ca ei sunt mai dezvoltati si stiu etc etc.
de ce nu se potriveste (aproape) nimic de afara inauntrul asta in care ne scaldam caldut si molut in fiecare zi, nu mai zice nimeni.
daca afara e asa, atunci musai sa se faca si aici.
problema insa de aici nu e locul, sunt cei care il (ne) sfintesc. eu, tu, ei.
dupa doua saptamani de specializare radio intensa la Paris, am venit plin de planuri de actiune si totul era clar: ce e de facut, cum, cand, de ce.
nu s-a putut aplica nimic. de ce? nici macar n-as putea sa spun. din cauza cauzelor cazuistice mici si multe care distrag atentia de la esential si consuma atata energie si putere incat principalul devine curand secundar, secundarul devine incet prafuit si se uita acoperit de problemele umane locale care-ti iau, in cele din urma, orice aer si putere.
nu avem x cablu, sa cautam. nu merge, sa incercam cu o tesa, stai ca ion e plecat in concediu, vine maine, lasa ca e bine si asa etc etc
si lasa in urma, la fel de in cele din urma, doar o dezamagire si greata locala.
pentru cei care au organul simtitor. pentru ceilalti, e bine si asa, merge si asa, meseria se fura si alte zicatori traditional locale. stim sa facem de toate, nu stim sa facem nimic profi.
cateodata au dreptate si nemtii astia lipsiti de umor.
_______________________________________________________

„corect ar fi sa atrageti atentia tuturor” ne trage de urechi o doamna la unul din concursuri.
„trebuie sa nu mai invitati pe xulescu in studio” ne pocneste in fata un domn volubil.
„muzica asta e de mosi si babe” zice un profil cu 12 pretenari cunoscatori.
deh, nu poti sa-i multumesti pe toti. culmea, nici nu suntem interesati/interesanti de toti. si invitam pe cine vrem, cand vrem, cum putem. mai mult de atat, dam si ce muzica ne place.
in general ne place sa facem, dam, invitam in conditiile noastre. nu ale altora. daca erau ale altora, nu erau ale noastre (sic!)
nu poti sa-i multumesti pe toti. culmea, nici nu tindem spre nirvana asta. ne multumim cu mai putini si mai buni.
cu riscul de a-i pierde pe cei foarte buni si extraordinari. cine vrea sa, noi ne bucuram foarte mult. mai schimbam o vorba, o impresie, o muzica, o informatie.
cine nu, nu il retinem. vaaai, cum am putut spune una ca asta?!
cum sa ne imaginam noi, in nestiinta noastra ca nu masa si nici numarul dau valoarea?!
tz tz tz

Related Posts

One thought on “Asa se procedeaza afara”

  1. Cata risipa de energie ca sa te razboiesti cu cei al caror IQ oricum nu depaseste nr de la pantof. Cat naduf sa faci publice probleme care’s mai curand personale. Banuiesc ca e lupta grea cu bizonii, da’ noi ce vina avem ? Intreb pt un prieten.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.